Biserica din Badeuti 1487 – inceputul Rugăciunii

Prolog : aceasta biserica nu mai exista , acest articol este facut in amintirea ei si pentru a sustine speranta ca ea va fi recladita .

.     In 1917 , in timpul primului razboi mondial , intr-o zi urata ,  pe dealul Tibeniilor se afla artileria rusa , pe dealul Badeutului (astazi in  Milisauti ), unde se afla si biserica, se aflau cazematele si trupele austriece.La un moment dat , austriecii si-au dat seama ca turla bisericii, care era folosita si ca post de observare  , este luata drept reper de armata rusa si iau decizia dinamitarii din temelii a bisericii. ( consider ca varianta  care spune ca un obuz austriac a distrus accidental biserica nu este corecta deorece, in aceasta varianta , nu s-ar fi distrus biserica din temelii, mai este o varianta locala care zice ca rusii ar fi doborit-o in timpul tirului , clopotnita prezentind urme de lovituri )

(fotocopie a unei fotografii dintr-o expozitie particulara de grup aflata in muzeul etnografic Radauti .)

.     Multa lume crede ca  Stefan a inaltat cite o biserica dupa fiecare victorie in lupta,  lucru partial adevarat , Stefan si-a slavit victoriile si pomenit  jertfele  mult dupa timpul lor .
In 1486 , datorita contextului extern  ( Ungaria si Polonia duc trative de pace cu turcii) si pentru a asigura refacerea Moldovei, Stefan hotaraste sa incheie pace cu Inalta Poarta , reluand plata haraciului .
.     Astfel a inceput o perioada  in care este construita majoritatea locasurilor sale de cult ,intre 1486-1506, perioada inspirat  numita „Marea Rugaciune„. (inainte  Stefan ctitorise Putna ca necropola domneasca, biserica din Chilia si probabil biserica din Baia) .Dupa moartea lui Stefan  Rugaciunea  este continuata de urmasii sai care astfel au intregit un secol de arhitectura  ecleziastica moldoveneasca , în care s-a realizat acea sinteză unică a stilurilor bizantin şi gotic, într-o viziune proprie moldoveneasca , profund originală.
.     La Badeuti , linga Radauti , in aproprierea unei curti domnesti de tranzit , la 8 iunie 1487 , Stefan pune piatra de temelie a primei biserici , si anume  biserica „Sfântul Procopie”, in amintirea bataliei de la Râmnic cu Basarab voievod cel Tânãr , apoi pe 13 iunie incepe ridicarea bisericii „Sfânta Cruce” din Pãtrãuti in amintirea cruciadei antiotomane.

buton decorativ din ceramica care a impodobit biserica .

Pisania bisericii graieste : În anul 6989 (1481), luna iulie, 8, în ziua Sfântului Mare Mucenic Procopie, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, și cu preaiubitul său fiu Alexandru, a făcut război la Râmnic cu Basarab Voievod cel Tânăr, domn al Țării Românești, poreclit Țapaluș. Și a ajutat Dumnezeu pe Ștefan Voievod și a biruit pe Basarab Voievod și a fost pieire (cădere) foarte mare printre Basarabi. De aceea Ștefan Voievod a binevoit, cu a sa bunăvoință și cu gând bun, a zidi casa aceasta întru numele Sfântului Mare Mucenic Procopie, în anul 6995 (1487); și s-a început în luna iulie, 8; și s-a sfârșit în același an, în luna noiembrie, 13.  dupa unele surse , pisania s-a pastrat in biserica de lemn a cimitirului apoi mutata la Muzeul din Radauti ( nota : in prezent nu este la Radauti )

runinele clopotnitei  de tip zvonita , in stilul celei de la biserica Sfanta Treime din Siret.

În „Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare” (Ed. Academiei, Bucureşti, 1958), construcţia este descrisă ca având un plan treflat şi turlă pe naos, lungimea de 22,50 m; lărgimea naosului de 8,75 m şi lărgimea absidelor laterale de 11,20 m. Pronaosul pătrat, cu intrarea pe latura de sud şi câte o fereastră pe laturile de nord şi vest, boltit cu un semicilindru întretăiat de două bolţi cu penetreţii reunite, se deschidea spre naosul înălţat printr-o turlă cu şaisprezece feţe şi încadrat de abside semicirculare la interior, pentagonale în exterior, străbătute de câte o fereastră în ax şi de patru nişe mici în loc de proscomidiar şi diaconicon. Faţadele, realizate iniţial din materiale aparente, decorate cu firide alungite (şapte la altar, cinci lateral şi una singură pe fiecare faţă a turlei) şi cu un număr dublu de ocniţe, accentuate în registrul superior de plăci şi discuri ceramice policrom glazurate, au fost tencuite şi pictate, ca o completare a frescelor din interior, curăţate în 1887, când au fost scoase la iveală scene importante: în altar, şirul episcopilor; în naos, Adormirea Maicii Domnului şi tabloul votiv, în pronaos, martiriul Sfântului Procopie. De jur împrejur, zidurile au fost ulterior întărite de şase contraforturi înalte de cărămidă şi unul mic la altar, nu se ştie când adăugate, ca şi cele trei turle, din care două au fost îndepărtate, rămânând numai cea mare, originală, ascunsă de o învelitoare nepotrivită, înnoită în 1890. text preluat de aici .Un fapt controversat referitor la spalarea picturii in 1887 este faptul ca in tabloul votiv domnitorul este redat cu barba, desi anterior nu avusese .

usile de la altar , pastrate in incinta muzeului etnografic Radauti

piatra din temelia bisericii sau din temelia fostei curti domnesti.

temelia este acoperita de pamant si iarba  dar se pastreaza aproape completa


View larger map

referinte : http://www.ziarullumina.ro/articole;1395;0;41581;0;Ruinele-primei-ctitorii-stefaniene.html

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.