Biserica de lemn din Bistricioara - Neamt

. Istoricul acestei biserici este strans legat de drama romanilor transilvaneni inceputa prin uniatism la 1700 si continuata in 1714 prin daramarea din temelii a catedralei si a resedintei mitropolitane ortodoxe din din Alba Iulia (Balgrad) care a fost ctitorita de catre Domnitorul Mihai Viteazul. Sute de familii romanesti si-au parasit casele si pamanturile , de frica uniatiei ,si s-au asezat in Moldova , cele mai multe in zona Neamtului si in sudul Sucevei.

. In Bistricioara s-au asezat 15 familii ardelenesti pe malul drept al raului Bistricioara , intre anii 1700-1710. Membrii acestor familii si urmasii lor sunt considerati ctitorii acestei biserici cu hramul Sfintilor Voievozi , ridicata dupa cum spune traditia in anul 1775.

. Ceea ce particularizează în mod cu totul deosebit aceasta biserica , este pictura de pe peretele nordic,care s a pastrat miraculos in varianta originala fara interventii de restaurare , executată într-un stil popular plin de naivitate dar şi de o fecundă imaginaţie. Un zugrav local, care nu se familiarizase decât într-o foarte mică măsură cu formele canonice ale iconografiei ortodoxe, a realizat într-o viziune profană, o sugestivă şi interesantă descriere plastică a celor trei „sectoare” biblice care alcătuiesc Lumea de Apoi: Sânul lui Avraam, Raiul şi Iadul.

un scurt istoric al situatiei ortodocsilor romani din Transilvania i :

. Transilvania, ocupată de austrieci la 1687, a fost definitiv încorporată în Imperiul habsburgo- austriac prin pacea încheiată la 26 ianuarie 1699 la Karlovitz, intre austrieci şi turci.

. La 4 decembrie 1691, imparatul Leopold I a dat o Diploma – leopoldina – care a fost o adevarata Constitutie pentru Transilvania, mai bine de un veac si jumatate. Printre altele se confirmau privilegiile celor trei natiuni politice – unguri, sasi si secui – precum si drepturile celor patru „religii recepte”: catolica, luterana, calvinista si unitariana. In functii publice urmau sa fie numiti numai „indigeni”: unguri, sasi si secui.Precum ţăranii şi preoţii români erau consideraţi şi trataţi ca iobagi şi toleraţi, nu ca o naţiune recunoscută asemenea celor “trei naţiuni” (unguri, secui, saşi), aşa credinţa lor ortodoxă era considerată şi ea ca tolerată, nefiind socotită ca cele patru religii recepte.

. Supus unor crunte şi prelungite presiuni pentru a adera la catolicism, o parte din poporul român din Transilvania a acceptat o dependenţă administrativă de Roma papală, dar şi-a păstrat în realitate tot conţinutul credinţei şi cultul său ortodox. ( Pr. Dumitru Staniloae)

Cei mai statornici aparatori ai Ortodoxiei s-au aratat credinciosii din Scheii Brasovului. in 1701, ei au refuzat sa recunoasca autoritatea lui Atanasie Anghel, devenit episcop unit, caruia insa i-au platit pe viitor dajdiile vladicesti, pentru ca sa nu le poata face necazuri.

Marile framantari si lupte pentru apararea Ortodoxiei au inceput abia in 1744, cand a aparut calugarul Visarion Sarai, roman din Bosnia, din familia Ciurcea.

Prin 1756, in fruntea actiunii de aparare a Ortodoxiei in Transilvania se afla preotul Ioanes Virvorea din Gales. A fost arestat imediat si pus in lanturi.

. Numeroasele nemultumiri si agitatii din Transilvania au determinat pe Maria Tereza sa dea un decret la 13 iulie 1759, prin care acorda toleranta religioasa credinciosilor ortodocsi, iar episcopului unit i se interzicea persecutarea lor. Nu se permitea insa revenirea la Ortodoxie nici reocuparea bisericlor confiscate abuziv, iar protestele impotriva uniatiei trebuiau sa inceteze. Si acest decret ca si celelalte a agitat si mai tare spiritele in loc sa le potoleasca. Preotul Stan din Glamboaca (Sibiu) a preluat initiativa si a intocmit liste cu ortodocsi organizand alegeri de protopopi. Preotii uniti au fost alungati, iar bisericile reocupate. Aceeasi situatie se intalnea si in Rapolt (Hunedoara), Orastie, Saliste si Ludus.

Rascoala lui Sofronie de la Cioara a fost pornita in 10 august 1760 la Zlatna, unde un „sinod” de preoti si credinciosi si-au dat iscaliturile pe noi memorii. Revolta s-a extins rapid in toata Transilvania, pana la Satmar si Maramures. Imparteasa Maria Tereza a trebuit sa bata in retragere promitand ca va dispune infiintarea unei comisii care sa cerceteze uniatia. Acest lucru a dat un elan si mai mare lui Sofronie care a continuat convocarea de „sinoade” incercand chiar sa reorganizeze Biserica Ortodoxa din Transilvania. Punctul culminant al rascoalei l-a constituit Sinodul din Alba Iulia, in urma caruia zeci de sate au parasit uniatia. In aceste imprejurari, imparateasa Maria Tereza a trimis in Transilvania pe generalul Nicolae Adolf Bucow, care ajutat de noi unitati de cavalerie si infanterie a distrus zeci de manastiri din toata Transilvania. Aceasta actiune a inceput in 1761 si a continuat in anii urmatori. Prin aceasta, viata ortodoxa era pusa la pamant.