. Biserica poarta hramul Sfantului Vasile cel Mare si a fost construita in anul 1876 de calugarul Varlaam , pe cheltuiala proprie , dupa cum zice pisania din pridvorul bisericii . Biserica nu este monument istoric , toate reparatiile necesare fiind suportate de enoriasi.
Citește în continuare Biserica de lemn din Târzia 1876 – județul Neamț
. Această bisericuţă are două denumiri. Adică ea poartă şi numele de Măşcăteşti, dar de fapt aparţine de satul Căşăria. Dacă apelăm la documentele istorice aflăm că pe aceste meleaguri exista un sat ce se numea Măşcăteşti, care pe la sfârşitul secolului al XVII-lea număra 15 suflete sau 5 familii care aveau ca îndeletnicire agricultura.
. Biserica cu hramul „Sf. Voievozi” a rămas izolată prin strămutarea satului Măşcăteşti, la începutul secolului al XIX-lea.Durat din bârne de brad şi de stejar pe temelie de piatră, monumentul are clopotniţa în etanş, deasupra pridvorului situat la apus. Pronaosul a fost acoperit, probabil în timpul refacerii din 1832, cu un plafon drept de scânduri, dar naosul şi altarul au bolţi semicilindrice, împodobite cu brâuri dantelate încrustate în lemn.
. Fără a fi bogată (parohie mică), mica biserică din lemn din Cășăria are istoria ei, cu adevărat bogată: a fost ridicată undeva pe la mijlocul secolului al XVII-lea. S-au păstrat totuşi şi câteva însemnări pe un pomelnic de către preotul Trifan din anul 1873 în care se spunea că încă din 1790 se slujea în această biserică. Mai există încă în patrimoniul bisericii o Sfântă Evanghelie din anul 1869, un Triod din 1769 şi un Ceaslov din 1835. Pe lângă toate acestea există în naos şi un mic mormânt a cărui piatră funerară înflorată cu litere chirilice datează din anul 1656.
Citește în continuare Biserica de lemn din Cășăria, comuna Dobreni, județul Neamț
. In inscrisurile ,,Documente de pe vremea lui Alexandru cel Bun” aflate la arhivele statului din Iasi, se mentioneaza că la 1426 , Alexandru Voievod dă moşie lui Şerban Păuşescu pentru merite militare, moşie care va deveni loc pentru sat şi care îi va da şi numele de Păuşeşti. Satul apare pomenit si în secolele XVI – XVII, atunci fiind amplasat pe versantul sudic al dealului Păuşeşti unde astăzi stă mărturie Biserica de lemn construită de Irimia Murguleţ la 1643.
. În urma unei epidemii de ciumă,in secolul 18 , satul a fost mutat de supravieţuitori pe versantul nordic al dealului Păuşeşti, unde este şi astăzi.
,,Cu ajutorul Tatălui şi a Fiului şi săvârşirea Sfântului Duh, am zidit acest hram şi l-am terminat eu, Irimia Murguleţ, pentru pomenirea mea şi a soţiei mele Candachia şi a neamului nostru, în zilele binecredinciosului şi iubitor de Hristos Vasile Voievod, domn al Ţărei Moldovei în anul 7151 (1643), luna iulie, 14 zile”.
Un reportaj de Relu Tabără, Loredan Baiardi şi Gabriela Baiardi. Tvr Iasi
Citește în continuare Biserica de lemn din Păușești – 1643 – Iasi
. Astazi vorbim despre o biserica dintr-un sat de răzeşi , Fedeleșeni.
. Răzeșii din Moldova erau acea parte a populației care participa la războaie fără a fi susținuți sau instruiți pe cheltuiala publică sau a domnitorului. Motivația participării era credința, apartenența la ortodoxie . Susținerea morală pornea din convingerea că murind în războiul împotriva „păgânilor” sufletul lor va fi mântuit. Ca o răsplată pentru solidaritatea lor în luptă, domnitorul le acorda drepturi de proprietate asupra unor terenuri sau slujbe în stat. Răzeşia era o formă veche de posesiune a pământului, în virtutea căreia fiecare răzeş este proprietarul ereditar al pământului său. Şi în acest sens ei îşi aveau privilegiile garantate încă de vechii voievozi ai Moldovei, pe când strămoşii lor serveau în regimentele care apărau frontiera răsăriteană a ţării. Astfel, chiar şi la începutul secolului al XX-lea, răzeşii din ţinuturile Orhei, Iaşi sau Hotin păstrau încă amintirea marelui şi sfântului voievod Ştefan, denumit de ei frecvent „domnitor”, „crai”, „Vodă”, „împărat voinic”. Şi toţi ştiau acelaşi lucru: „Noi n-avem nadeluri, da pământu ni-i dat di la Ştefan Vodă. Di pi vremea ceia îi şi datina asta printre noi, să ni zicem unu la altu căpitane şi alţii să ni zică tot aşa, că-i ocaz straşnic pentru asta.”
. Pe măsură ce a crescut tributul ţării către turcii otomani, deci şi apăsarea fiscală (dările) asupra ţărănimii, soarta lor s-a înrăutăţit şi mai mult; în secolele XVI şi XVII mulţi dintre ei s-au văzut siliţi să-şi vândă moşia unui boier, ajungând astfel în aceeaşi stare cu ţăranul şerb.
. Aceasta ultima situatie se regaseste si in cazul satului Fedeleșeni ,care in anul 1491 se afla în stăpânirea urmașilor lui Bratu viteazul, razes a lui Stefan cel Mare, apoi este vandut catre boierii Moldovei . Se stie ca in 1747, vornicul de poartă Nicolae Pilat , din familia boiereasca din care se trage poetul Ion Pilat închină schitul care avea locas de inchinare aceasta biserica ,ca metoh al Episcopiei de Roman. Este foarte probabil ca biserica sa fie mai veche decit anul trecut ca an de ctitorie pe lista monumeltelor istorice .
Citește în continuare Biserica de lemn din Fedeleșeni – 1747 – Iași
