Arhive categorii: Fotografii

Manastirea Putna – Sfintirea picturii interioare 15.08.2010

Cind Stefan Cel Mare a ridicat  biserica manastirii Putna , ea avea pictura interiora si exterioara , mare parte imbracata in foita de aur. Simbol a credintei romanesti , Putna a rezistat ca asezamant monahal si centru spiritual al Bucovinei, dar biserica a fost daramata si recladita in mai multe randuri . Din 1662 biserica nu mai avea pictura , nici interioara nici exterioara . Dupa mai mult de 300 de ani , Putna a capatat din nou pictura interiora prin mina fratilor Mihail si Gavril Morosan .Pictarea a durat 9 ani . De ziua Adormirii Maicii Domnului , pictura a fost sfintita de un sobor de preoti condusi de patriarhul Daniel , tot cu aceasta ocazie s-a stabilit si un al doilea hram al manastirii de ziua Sfantului Stefan Cel Mare  , 2 iulie.

Citește în continuare Manastirea Putna – Sfintirea picturii interioare 15.08.2010

Biserica de lemn din Ciumârna , Suceava -1698

Biserica din lemn are hramul Sf Nicolae si  a fost construită în anul 1698, în oraşul Câmpulung Moldovenesc cu cheltuiala lui Toader Callimachi , vornic al Câmpulungului si tatal lui Ioan Teodor Callimachi, domn al Moldovei  intre 1758 si 1761. Biserica devenita neincapatoare a fost donata in 1887  ( sau dupa unele surse vanduta cu 300 florini ) impreuna cu iconostasul  satului Ciumârna ,satul hutulilor .Lemnul de la biserică a fost transportat cu carele cu boi prin Vama, timp de doi ani.

Citește în continuare Biserica de lemn din Ciumârna , Suceava -1698

Biserica Peri – Sapanta si o poveste romaneasca

Pe malul drept al Tisei , in localitatea Peri ,pe pamantul Dragoiestilor , la inceputul secolului XIV sau dupa unii chiar in secolul XIII , se infiinteaza o sihastrie, intretinuta de strabunii lui Dragos, protector fiind  Arhanghelul Mihail . In prima jumatate a  veacului al XIV-lea comunitatile isihaste de pe Tisa Superioara s-au grupat la Sihastria Peri.

Tot cam atunci , Bogdan Voda ,voievod de Maramures , intra pe paminturile Moldovei , si-l alunga pe BALC , fiul lui SAS si nepot al lui Dragos , care era vasal  al regelui Ungariei si intemeiaza Moldova suverana . Regele Ungariei ia toate domeniile lui Bogdan si le daruieste lui Balc si ridica neamul Dragoiestilor la rang mare in Maramures , identic cu al celor de neam nobil  unguresc,veniturile Dragoiestilor nefiind impozitate . Cind aflu acest lucru , si amintindu-mi ca Dragos nu a fost  intemeietorul Moldovei , ci doar a ocupat-o in numele regelui ungur , capat o antipatie fata de neamul Dragoiestilor , pe care il consider neam de supusi si de vanduti . Greseala mea are proportii cosmice .

Dupa venirea lui Bogdan Voda la tronul Moldovei, fratii Balcu si Drag au condus Tara Maramuresului, ca voievozi, vreme de 30 de ani. Luandu-l ca exemplu pe Bogdan, au vrut sa intemeieze si ei, la nord de Carpati, o tara romaneasca suverana . Lupta lor cea mare a fost pentru pastrarea si impunerea ortodoxiei . ei au daruit manastirii Perii Maramuresului  bunuri si terenuri si au ridicat o biserica din piatra iar in 13 august 1391, la cererea lor,cu acordul patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului , manastirea e ridicata la rangul de Stavropighie Patriarhala cu drept de jurisdictie asupra bisericilor din opt tinuturi , si  timp de 312 ani aici si-a avut sediul Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului.

Citește în continuare Biserica Peri – Sapanta si o poveste romaneasca

Biserica fortificata Darjiu – judetul Harghita – Unesco

d0

Localitatea Dârjiu este cunoscuta  prin biserica unitarianã construita intre  secolele al XIV–lea si al XV–lea, construita initial in stil romanic a capatat apoi caracteristici specifice stlilui gotic ,fortificata în secolul al XVI–lea . Este una din cele mai importante monumente istorice din zona Odorhei, cea mai veche biserica fortificatã, având cinci bastioane si turnuri de clopote. Biserica unitarianã construitã în evul mediu este si astãzi în stare bunã, înconjurata de un zid înalt de piatrã. Frescele din interiorul ei au fost pictate in anul 1419, reprezentând scene din viata  Sfântului Ladislau al Ungariei.

d1

n studiu din anul 2001 afirmă faptul că frescele au fost văruite în această perioadă, adică în timpul Reformaţiei Bisericii Creştine, adică după date de 1517. Recentele descoperiri din 2007arată că mai sunt picturi murale şi în celelalte colţuri ale construcţiei, ba chiar şi în afara ei. Acestea urmează să fie desfăcute cu grijă în viitorul apropiat dacă se vor constitui bazale materiale pentru aceste lucrări. Cu reconstrucţia sanctuarului s-a reconstruit ţi turnul de clopot, care a mai fost şi înălţat, adică făcut mai înalt cu mai mult de zece metri. Acest turn serveşte pentru intrarea în cetate având o uşă mare din stejar fortificată cu mai multe benzi de fier.

Se presupune că zidul original a avut formă ovală, lucru care reiese din poziţia clădirii şi din poziţiile tuturor şase turnuri. Lucrările de săpări din 2008 ajută la elucidarea acetei presupoziţii. Au fost găsite porţiuni de ziduri acoperite cu moloz şi cu pământ. Intrările în corpul principal al bisericii au fost schimbate şi ele. L-i s-au adăugat rame de bucăţi mari de pietre la care s-au format profiluri cu vârfuri în sus.

După atacul forţelor austriece din 1605, condusă de generalul Basta a fost distrusă nu numai biserica ci şi parte a zidurilor cetăţii, dar şi locuinţa monarhulul Petky. Începând din 1606 nobilul Petky János împreună cu locuitorii satului de atunci care i-au fost şi vasali au muncit mult le reînnoirea tuturor clădirilor care au suferit în timpul atacului oştilor lui Basta. Tot în această perioadă s-au format şi crenelele şi găurile pentru aruncarea smoalei sau apei clocotite, acest lucru aducea cu sine şi punerea unui acoperiş mai înalt cu arcade. Acestea pot fi dovedite prin data gravată în grinzile acoperişului precum şi prin înscripţia din interiorul clădirii, data fiind tot 1606. Zidul nou-construit în această perioadă a primit o formă nouă, dreptunghiulară. Patru turnuri au ajuns să fie în cele patru colţuri ale noului zid. Aceste construcţii sunt datate şi certificate cu diferite documente din anii 1620-30. La sfârşitul secolului al XV-lea clădirea va fi modificată în aşa fel ca şi celălalt turn cu poarta de intrare să fie şi el parte a zidului. În interiorul zidurilor se construiesc şi coridoarele de apărare la o înalţime corespunzătoare pentru înălţimea cetăţii. sursa text aici

d14

d01

d03

d13

d16

d11

Corul mare se construieşte în jurul anului 1754. Totodată se introduc şi băncile pe care le avem şi în zilele noastre. În anul 1760 se înlocuieşte acoperişul vechi, care era acoperit cu şindrilă, cu un acoperiş de ţiglă. Cum primejdiile de alte atacuri se împuţinesc şi încetează, coridorul din împrejur, din interiorul cetăţii se demontează în anul 1788 şi cetatea va avea forma de astăzi, care va acoperii lăzile cu cereale printr-un acoperiş spre interior care se vede şi în zilele noastre. Înainte de acesta, hombarele erau acoperite de şindrilă, acestea erau aşezate pe două nivele.

Acest tip de înmagazinare este preluat de la saşii transilvăneni. În anul 1781 se construieşte uşa cu ţinterimul de vest, precum şi o nouă scară pentru turnul de clopotniţă. Din anii 1800 se găsesc însemnări de alte renovări ca de exemplu construirea unui nou turn la mijlocul zidului de vest şi care ajuta la susţinerea acestuia pentru că solul de aici era destul de umed, mai ales în anii cu multe ploi. Se găsesc înscripţii din anul 1834. Alte renovări datează din anul 1868 când s-a renovat acoperişul turnului-clopotniţă. În anul 1866 se renovează celelalte turnuri care se folosesc şi azi pentru înmagazinerea slăninei; iar în anul 1887 se exeută lucrările de desfacere a picturilor murale prin înlăturarea diferitelor nivele de var şi tencuieli.    sursa text aici

d12

d15

P icturile murale, fiind acoperite în sec XVI în timpul de după Reformaţie, au fost redescoperite de Jozsef Huszka în 1887. În anul 2007, în cadrul lucrărilor de renovare s-au mai găsit şi alte picturi atât înăuntrul cât şi în afara zidurilor bisericii. Aceste picturi aşteaptă noi lucrări de descoperire şi de desfacere totală. După cum ştim, prima dată s-au redescoperit picturile murale de pe zidul din sud, acestea conţinând fresca despre Drumul de la Damasc al soldatului roman Saul, care este defapt drumul Sfântului Apostol Pavel, unde se poate vedea Apostolul înaintea conversiuni lui la religia creştină, Saul este reprezentat între doi soldaţi romani. Tot pe acest zid avem pictat şi Sfântul Mihail cu balanţa justiţiei în mână, precum şi alţi patru importanţi episcopi ai Bisericii Creştine.

d17

[cetsEmbedGmap src=https://maps.google.com/maps?q=D%C3%A2rjiu,+Jude%C8%9Bul+Harghita,+Rom%C3%A2nia&hl=ro&ie=UTF8&ll=46.198844,25.202637&spn=3.714615,8.453979&sll=37.0625,-95.677068&sspn=66.447705,135.263672&oq=darj&hnear=D%C3%A2rjiu,+Comuna+D%C3%A2rjiu,+Jude%C8%9Bul+Harghita,+Rom%C3%A2nia&t=m&z=8 width=350 height=425 marginwidth=0 marginheight=0 frameborder=0 scrolling=no]

 

referinte ptre text :  http://szekelyderzs.com/languages/romana/biserica.html

 

biserica ARBORE – 1503 – picturile – Bucovina , Unesco

biserica_Arbore

.     Luca Arbore a fost cel care in 1497 a aparat cu curaj Cetatea de Scaun, timp de trei saptamani, impotriva asediului polon. Tot el a fost aproape 40 de ani, incepand din 1486, portarul Sucevei si ne staruie in amintire prin ctitoria sa din satul care ii poarta numele.Arbore a fost unul dintre boierii cei mai importanţi de la curtea lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea şi Ştefăniţă Vodă. În 1503  hatmanul Arbore a fondat un paraclis în satul care îi poartă numele, ca parte a Curţii sale.
arb4_blog

Dupa 38 de ani de la ridicarea bisericii, in anul 1541, la initiativa Anei – nepoata ( dupa unele surse , sora)  boierului Arbore si a fiicelor boierului – se va realiza ansamblul de pictura exterioara si interioara.
Picturile interioare si exterioare sunt realizate de catre mesterul moldovean Dragos Coman (cunoscut si sub numele de Dragosin ) din Iasi, in 1541. Acesta nu este un cleric, ci un exponent al lumii laice ( tatal sau a fost preot ).

Citește în continuare biserica ARBORE – 1503 – picturile – Bucovina , Unesco