Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești 1714 – Suceava

biserica ilisesti suceava

.            În anul 1709, marele medelnicer Ionașcu Isăcescu și soția sa, Alexandra, au început construcția unei mănăstiri la Ilișești. Din cauza războiului ruso-turc din 1710-1711, construcția bisericii s-a prelungit, iar lăcașul de cult a fost sfințit abia la 20 iunie 1714, în timpul domniei lui Nicolae Macrovordat .  Biserica are o pisanie cu următorul text în limba română cu caractere chirilice: „Cu vrearea tatălui și cu agiutoriul fiiului și cu săvârșirea sfântului duh ziditu-s-a aceasta sfântă și de viață dătătoare mănăstire de d(u)m(nea)lui Ionașco Isăcescul biv vel medelnicer cu giupâneasa d(u)m(i)sale Alicsandra va dni Io Niculai Alexandru Voevod, leat 7222 iuni(e) 20”. ( Medelnicerul este un titlu folosit în Evul Mediu în Moldova  și Tara Romaneasca , dat boierului care îi turna apă domnului pentru a-și spăla mâinile, punea sarea în mâncare și îi servea masa)

.          Biserica are plan triconc și trei turle: o turlă deasupra naosului și două turle deasupra pronaosului. Cele două turle aflate deasupra pronaosului sunt foarte apropiate și au același acoperiș.Biserica este singurul lăcaș de cult din România care are semnele zodiacale sculptate la turn.

S.O.S. monument istoric!

În anul 2009, arhitectul Viorel Blanaru, consilier pe probleme de monumente la Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu Național a județului Suceava, atrăgea atenția asupra situației dramatice a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Ilișești, ale cărei pereți erau puternic fisurați. „Aceasta este singura biserică cu două turle(din Modova ) , care, în următorii 2-3 ani, s-ar putea prăbuși.( ad 2013 ! ) Este sprijinită în interior cu o pădure de stâlpi, care susțin diverse elemente, dar, așa cum se vede din exterior, este ruptă.” .

Citește în continuare Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești 1714 – Suceava

Biserica de lemn din Slătioara 1797 , Suceava

biserica slatioara

.         Pentru aşezările de pe valea Râşcăi, un rol esenţial în existenţa acestor comunităţi îl joacă biserica, mai precis Mănăstirea Râşca.Un an important pentru lucuitorii  pe valea Râşcăi îl constituie anul 1797. Iată ce scrie arhiereul Narcis Creţulescu cu privire la acel an:

.         ”Atunci , igumenul Chiril Rîşcanul, după pilda stareţului Paisie Velicicovschi, de la Mănăstirea Neamţu, care strămu-tase satul de pe vatra Mănăstirii Neamţu la Grumăzeşti şi Timişeşti şi satul Fagi, din gura Mănăstirii Secu, pe motiv că satele strică moralul vieţii ascetice, pentru acest motiv şi Chiril, prin o judecată a Divanului ţării, în timp de trei ani, la 1797, a izbutit, cu chiu cu vai, a strămuta satul Rîşca, dimprejurul mănăstirii, mai departe. Strămutarea  s-au făcut prin judecata cu porunca domnească a lui Constantin Ipsilanti-Vodă, în a doua domnie, cu îndatorire ca mănăstirea să despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă şi de stră-mutare, să le dea în schimb alt pământ, pe moşia mănăstirii, de strămutat şi de hrană. Sătenii s-au strămutat mai în jos de mănăstire, departe ca de un kilometru şi mai mult.(..)”  O alta parte au plecat in locul numit Slatioara.

.        Datorită acestei strămutări , săteni din Râşca au ajuns până la Slătioara, aici stareţul Chiril construindu-le o biserică, în acelaşi an 1797 cu cea de peste raul  Râşca, purtând acelaşi hram: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Alături de aceşti săteni strămutaţi de pe lângă Mănăstirea Râşca, au ajuns la Slătioara şi ardeleni refugiaţi din calea persecuţiilor religioase din Ardeal.  Numele de Slătioara provine de la izvorul de apă minerală sărată pe care localnicii îl foloseau pentru mâncare şi pentru vindecarea diverselor boli. (sursa pentru text Crai nou )

.          Biserica , desi veche si cu istoric , nu a fost inclusa pe lista monumentelor istorice din județul Suceava . Ea a fost refacuta complet , identica cu originalul , de unul din preotii ce au slujit aici , impreuna cu enoriasii.

Citește în continuare Biserica de lemn din Slătioara 1797 , Suceava

Biserica de lemn din Homojdia – 1782 – județul Timiș

Prima atestare documentară a Homojdiei datează din 1514  când era proprietatea lui George Brandenburg şi avea 21 de iobagi. La recensământul austriecilor din 1717 avea doar 6 case, iar pe harta din 1723 face parte din plasa Făget. Locuitorii au fost din totdeauna români. Ei şi-au construit prima biserică la 1782 . În perioada interbelică făcea parte din plasa Marginea, judeţul Severin. Era o localitate săracă, principala ocupaţie a localnicilor fiind prelucrarea lemnului.La recensământul din 2002, satul Homojdia avea 173 locuitori, toţi români.

Citește în continuare Biserica de lemn din Homojdia – 1782 – județul Timiș

Biserica de lemn din Margina 1737 – Timis

Biserica Margina
Biserica de lemn din Margina

.            Atestata documentar din 1365, asezarea  Margina , la 1437 regele Albert al Ungariei o zălogeşte huniadeştilor, împreună cu districtul omonim, drept recompensă pentru eforturile militare şi financiare făcute de aceştia pentru apărarea cetăţilor de la vadurile Dunării. Studii asupra istoricului aşezării sugerează că aici a fost locul de baştină al Elisabetei, mama lui lancu de Hunedoara. Surse documentare vorbesc şi despre existenţa unei vechi mănăstiri în apropiere, dispărută în timpul atacurilor turceşti. Conscripţia din 1717 o aminteşte cu 80 de case în districtul Făgetului, fiind, deci, una din cele mai bine populate aşezări din împrejurimi.
Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost construită în 1737, în conformitate cu inscripţia incizată în prestolul de gresie al altarului. Ea se găseşte azi în mijlocul cimitirului de la extremitatea nordică a satului  si serveste  ca biserică parohială a satului Zorani , dar conform tradiţiei locale, iniţial ar fi fost construită în locul numit „Ocolitura lui Ilişoni”. Referinta ptr text Wikipedia

Citește în continuare Biserica de lemn din Margina 1737 – Timis