Sunt un ascultător pasionat de emisiuni radio și un admirator al aparatelor de recepție. Nu sunt colecționar, însă am radiouri peste tot: la serviciu, acasă, la parinti, în garaj și în alte locuri unde îmi petrec timpul.
Am decis să scriu acest articol deoarece, în prezent, este tot mai dificil să găsești un aparat de radio cu adevărat reușit. Aproximativ 95% dintre modelele produse astăzi impresionează prin designul futurist sau retro, conectivitatea la internet, Bluetooth, Wi-Fi ori LAN, prețurile accesibile și o recepție decentă. Cu toate acestea, multora le lipsesc personalitatea, calitatea construcției și caracterul sonor care făceau odinioară diferența.
Aparatele pe care le prezint în acest articol au trecut cu succes testul timpului. Cele mai multe pot fi găsite pe piața second-hand, iar unele sunt disponibile și în prezent, sub forma unor versiuni actualizate.
Perioada de aur a radioului a fost undeva prin anii 1930 , caracterizata printr o calitatea audio minunata , generata de lampile cu gaz electronice, ajutate de dimensiunile mari ale incintei , si prin frumusetea constructiei . Mai apare o perioada de glorie dupa anii 1970 , cand , odata cu optimizarea tranzistoarelor , calitatea receptiei ajuge la superlativ, radiourile devin capabile sa capteze posturi de pe tot globul. Se construiesc cele mai fiabile aparate din istorie , producatorii nu se zgarceau la materiale . Grundig , Telefunken , Sony ,Matsushita (Panasonic, Tehnics) ,Pioneer ,Sansui, Kenwood,Zenith, Marantz, Mcintosh. realizau adevarate opere de arta , chiar daca accentul era pus uneori mai mult pe portabilitate si receptie.
Cel mai vechi aparat al meu este un Grundig , din 1978 , inovatii multiple , posturi memorate „mecanic” , butoane „touch” , afisaj digital , sunet foarte bun pentru dimensiunile sale , mai jos o poza cu tuningul frecventelor pentru fiecare slot . functioneaza perfect pe FM , uneori mai trebuie ajustata frecventa. Design superb .
Apoi , a urmat declinul, lumea intra incet in consumerism , ponderea radioului ca mijloc de informare scade ,materiale folosite sunt printre cele mai ieftine , se cautau radiouri basic , marii producatori renunta la productia de receptoare , doar Sony si Panasonic pastreaza citeva modele decente dar si ele renunta la cercetarea in domeniu. Receptoarele radio de calitate raman un segment de nisa cu preturi prohibitive.
In anul 2000, la vârsta de 71 de ani, pensionar fiind ,Henry Kloss a construit Model One ,folosindu se de cei 40 de ani de experienta ca inginer in sisteme audio. Prietenul sau de o viata , Tom DeVesto, a fost atât de impresionat de aparat, încât a înființat o companie pentru a vinde Model One și astfel a început povestea Tivoli Audio. Model One era compromisul perfect intre pret si calitatea audio si a receptiei , intre tehnologia de ultima ora si valorile trecutului . La exemplarul meu scala nu pare sa fie bine gradata , dar il iert , ofera o auditie suberba pe fm . Optimizat pentru consum mic in functionare : 3.6w la volum normal pentru un dormitor.
La succesul lui Model One reactioneaza firma taiwaneza SANGEAN , care lanseaza in 2003 WR-1 , un model din aceeasi categorie , care reuseste sa ofere chiar o auditie mai buna in anumite circumstante. Nu mi place la el faptul ca FM este pe pozitia a 3 a pe comutatorul de ON/OFF .S a corectat la modelul WR-11 ,fratele mai mic, care este si acum , in 2025 , radioul de masa cu cel mai bun (placut) sunet in sondajele cumparatorilor .( basul este mai controlat decit la WR-1 , mediile nu ies in evidenta , inaltele putin ascutite pentru gustul meu )
Boston Acoustics Recepter este un radio american clasic, cu AM si FM din 2004 , apreciat pentru calitatea excepțională a sunetului în categoria tabletop, cu medii clare și bass solid , in aceeasi liga cu Tivoli Model One si seria Sangean WR . Chiar de la lansare a fost considerat superior fata de modelul Bose .Ca dimensiuni este cel mai mic radio de masa , in receptie este decent. Am remarcat , daca este pus intr un colt sau prea aproape de perete , basul devine prea amplificat, il folosesc la 90 cm de perete si este perfect. Afisajul este lizibil si nederanjant. (nota : la aparatele mai vechi de 15 ani , consumul in standby este mai mare decit ne asteptam , pina la 8W )
Sangean DDR 31 plus ( lansare 2012 ) este un radio foarte frumos , modern , cu afisaj si stocare posturi digital , are si DAB +. Fata de WR 1 apar setarile de egalizare . In receptie este f bun . Ca sunet , imi place cum se aude la volum mediu sau mare , cu setarea de ajustare TREBLE + .Fiind un radio conceput special pentru DAB+ nu are clasa Sangean WR pe FM ,dar este un receptor excelent , foarte usor de folosit , are si telecomanda. Afisajul desi are 5 trepte de dim , nu este lizibil de la distanta.
In 2015 apare WR-15 cu si fara BT , Ca si Tivoli PAL, este vertical pentru o compensare mai corecta a basului , are un difuzor nou de 10W, cu magnet mai mare si un tuner nou , care sta excelent pe posturi. Sunetul este foarte clar si precis , destul de neutru ,fara caldura lui WR-1 sau Tivoli , dar pare mai profesional , mai curat ,modern ; zgomotul de fond nu exista . Cel mai bun pentru voce,stiri,talk-show.
Revo SuperSignal este un radio premium produs de brandul scoțian Revo. Oferă recepție DAB+/FM, Bluetooth aptX și un difuzor BMR de 3.5″ sustinut de un amplificator Class-D de 10 W. Ecranul OLED emite aproape zero lumină în întuneric, ceea ce îl face ideal ca radio de noptieră iar funcția snooze se activează atingând grila de aluminiu. Ofera mai multe detalii sonore decit Tivoli si Sangean , sunetele nu par ca vin dintr-un singur punct si au o dispersie larga in incapere . Vine din fabrica cu telecomanda , care din pacate se suprapune cu frecventele LG.( s a corectat la generatia a 2 a)
R1 de la Ruark(fost Vita ) Audio a fost denumit „Aston Martin-ul radiourilor DAB”. Mk3 este a 3-a generatie a sa . Are ecran OLED și conectivitate Bluetooth ,ofera un tuner DAB+/FM si un amplificator de clasa A-B de 9W, într-o carcasă din lemn compacta si eleganta, controlul se face prin Rotodial-ul patentat. . Consuma 14W in functionare la volum obisnuit , 11w in standby cand incarca bateria, 0.6-2.4 w cand nu incarca , functie de luminozitatea afisajului. Ca minusuri : daca nu setezi ora , afisajul clipeste enervant , nu are telecomanda nici ca optional. (mk 4 are ) . Am la el si acumulatorul optional si husa de transport.
Revo Supersignal umple mai bine camera si are frecvente mai complete, Ruark are cel mai bun loudness si cea mai buna claritate : dimineata sau noaptea cand functioneaza in surdina , isi pastreaza claritatea ca nimeni altul. . Ambele sunt foarte bune pe receptie FM , dar sub Sangean pe posturile slabe, ambele au calitate premium de fabricatie si pretul este pe masura . Ambele au detaliile sonore maxime , nu ofera intotdeauna o auditie mai placuta decit Sangean seria WR sau Tivoli , dar sunt superioare.
Un radio foarte bun cu care nu m am impacat . Sangean WR-2 , un radio cu constructie premium ,este campionul absolut la receptie FM , un mix de receptie analog controlata digital foarte reusit. A prins pe FM posturi de care nu stiam ca exista . Stilul audio , intermediar intre WR-1 si Revo/Ruark , fara personalitate ,nu a fost pe gustul meu , afisajul este lipsit de contrast , dar trebuie sa remarc ca pentru radio radiofonic este perfect , efectul de scena si profunzimea foarte bine redate.
Pun 2 aparate portabile care au o caracteristica obligatorie pentru mine : sa accepte acumulatori uzuali AA sau AAA si incarcarea lor sa se faca prin aparat. Songbookul este cel mai chinuit radio al meu , ma folosesc din plin de protectia la umezeala si ca are dopuri etanse pentru mufe ,sta mai mult pe afara . consider calitatea sunetului drept fantastica pentru un aparat de genul acesta , receptia tot.
Sangeanul DPR 99 Plus are un sunet f clar,dar lipsit de profunzime (difuzor mic ) , foarte stabil pe frecventa , nu am auzit niciodata un fasiit sau parazit , este mic si usor de transportat . Nu mi place ca nu are un indicator al incarcarii acumulatorilor , cum are Tivoli , dar compenseaza prin faptul ca acumulatorii tin foarte mult , aparatul consuma putin.
Citeva note:
- Există două tipuri de „sunet bun” în recepția FM analogică: cel “analitic-tehnic ” (axat pe claritate, detalii sonore complete și separarea frecventelor ) și cel “armonios-cald” (muzical și odihnitor). Interesant este că un sunet bogat în detalii poate deveni obositor, nefiind întotdeauna cel mai plăcut pentru ascultător.
- Multe radiouri cu pretentii si scumpe , pierd ora la deconectarea de la alimentare , desi setarile si memoria posturile le pastreaza (Revo Supersignal,Ruark R1 Mk3,Sangean DDR31 plus). Aceste radiouri se bazeaza pe sincronizarea orei cu ajutorul posturilor FM sau DAB , dar in Romania cel putin , posturile FM nu transmit corect ( sau deloc ) informatiile auxiliare si atunci radiourile renunta la sincronizare.
