Sunt un ascultator de emisiuni radio si fan al aparatelor de receptie. Nu sunt colectionar, dar am radiouri peste tot : la serviciu , la mama , acasa , in garaj etc. Scriu acest articol deorece este greu de procurat astazi un aparat de radio decent ,95 la suta dintre radiourile care se produc astazi au design futurist sau vintage , conexiuni internet , bluetooth , wifi ,lan , preturi accesibile , o receptie decenta , dar le lipsesc personalitatea , calitatea audio si a constructiei . Aparatele pe care le prezint au rezistat testului timpului si se gasesc pe piata second hand, iar unele se gasesc si noi ,prin modele actualizate.
Perioada de aur a radioului a fost undeva prin anii 1930 , caracterizata printr o calitatea audio minunata , generata de lampile cu gaz electronice, ajutate de dimensiunile mari ale incintei , si prin frumusetea constructiei . Mai apare o perioada de glorie dupa anii 1970 , cand , odata cu optimizarea tranzistoarelor , calitatea receptiei ajuge la superlativ, radiourile devin capabile sa capteze posturi de pe tot globul. Se construiesc cele mai fiabile aparate din istorie , producatorii nu se zgarceau la materiale . Grundig , Telefunken , Sony ,Matsushita (Panasonic, Tehnics) ,Pioneer ,Sansui, Kenwood,Zenith, Marantz, Mcintosh. realizau adevarate opere de arta , chiar daca accentul era pus uneori mai mult pe portabilitate si receptie.
Cel mai vechi aparat al meu este un Grundig , din 1978 , inovatii multiple , posturi memorate „mecanic” , butoane „touch” , afisaj digital , sunet foarte bun pentru dimensiunile sale , mai jos o poza cu tuningul frecventelor pentru fiecare slot . functioneaza perfect pe FM , uneori mai trebuie ajustata frecventa. Design superb .
Apoi , a urmat declinul, lumea intra incet in consumerism , ponderea radioului ca mijloc de informare scade ,materiale folosite sunt printre cele mai ieftine , se cautau radiouri basic , marii producatori renunta la productia de receptoare , doar Sony si Panasonic pastreaza citeva modele decente dar si ele renunta la cercetarea in domeniu. Receptoarele radio de calitate raman un segment de nisa cu preturi prohibitive.
In anul 2000, la vârsta de 71 de ani, pensionar fiind ,Henry Kloss a construit Model One ,folosindu se de cei 40 de ani de experienta ca inginer in sisteme audio. Prietenul sau de o viata , Tom DeVesto, a fost atât de impresionat de aparat, încât a înființat o companie pentru a vinde Model One și astfel a început povestea Tivoli Audio. Model One era compromisul perfect intre pret si calitatea audio si a receptiei , intre tehnologia de ultima ora si valorile trecutului . La exemplarul meu scala nu pare sa fie bine gradata , dar il iert , ofera o auditie suberba pe fm . Pe olx se gasesc la vanzare cu preturi intre 100 si 200 lei sh.
La succesul lui Model One reactioneaza firma taiwaneza SANGEAN , care lanseaza in 2003 WR-1 , un model din aceeasi categorie , care reuseste sa ofere chiar o auditie mai buna in anumite circumstante . Nu mi place la el faptul ca FM este pe pozitia a 3 a pe comutatorul de ON/OFF (s a corectat la modelul WR-11) si in acest moment are cel mai echilibrat sunet dintre radiourile mele , iar fratele WR-11 este si acum , in 2025 , radioul de masa cu cel mai bun(placut) sunet.
Boston Acoustics Recepter este un radio american clasic, cu AM si FM din 2004 , apreciat pentru calitatea excepțională a sunetului în categoria tabletop, cu medii clare și bass solid , in aceeasi liga cu Tivoli Model One si seria Sangean WR . Ca dimensiuni este cel mai mic , In receptie este decent. Am remarcat , daca este pus intr un colt sau prea aproape de perete , basul devine prea amplificat, il folosesc la 90 cm de perete si este perfect.Afisajul este lizibil si nederanjant. .
(nota : la aparatele mai vechi de 15 ani , consumul in standby este mai mare decit ne asteptam , pina la 8W )
Sangean DDR 31 plus este un radio foarte frumos , modern , cu afisaj si stocare posturi digital , are si DAB +. Fata de WR 1 apar setarile de egalizare sunet presetate POP, JAZZ, CLASIC, FLAT, ROCK si posibilitatea de a modifica inaltele si basii . In receptie este perfect , este singurul care prinde toate posturile intr un loc cu bruiaj mare . Ca sunet , imi place cum se aude la volum mediu sau mare , cu setarea de ajustare TREBLE + , nu are clasa sangean WR , un receptor bun , foarte usor de folosit , are si telecomanda. Bizar , desi are acumulator intern, pierde ora la lipsa alimentarii ( nu si posturile salvate ) , afisajul desi are 5 trepte de dim , nu este lizibil de la distanta.
Pun 2 aparate portabile care au o caracteristica obligatorie pentru mine : sa accepte acumulatori uzuali AA sau AAA si incarcarea lor sa se faca prin aparat. Songbookul este cel mai chinuit radio al meu , ma folosesc din plin de protectia la umezeala si ca are dopuri etanse pentru mufe ,sta mai mult pe afara . consider calitatea sunetului foarte buna pentru un aparat de genul acesta , receptia tot.
Sangeanul DPR 99 Plus are un sunet f clar,dar lipsit de profunzime (difuzor mic ) , foarte stabil pe frecventa , nu am auzit niciodata un fasiit sau parazit , este mic si usor de transportat . Nu mi place ca nu are un indicator al incarcarii acumulatorilor , cum are Tivoli , dar compenseaza prin faptul ca acumulatorii tin foarte mult , aparatul consuma putin.
