Sunt un ascultator de emisiuni radio si fan al aparatelor de receptie. Nu sunt colectionar, dar am radiouri peste tot : la serviciu , la mama , acasa , in garaj etc. Scriu acest articol deoarece este greu de procurat astazi un aparat de radio decent ,95 la suta dintre radiourile care se produc astazi au design futurist sau vintage , conexiuni internet , bluetooth , wifi ,lan , preturi accesibile , o receptie decenta , dar le lipsesc personalitatea , calitatea audio si a constructiei . Aparatele pe care le prezint au rezistat testului timpului si se gasesc pe piata second hand, iar unele se gasesc si noi ,prin modele actualizate.
Perioada de aur a radioului a fost undeva prin anii 1930 , caracterizata printr o calitatea audio minunata , generata de lampile cu gaz electronice, ajutate de dimensiunile mari ale incintei , si prin frumusetea constructiei . Mai apare o perioada de glorie dupa anii 1970 , cand , odata cu optimizarea tranzistoarelor , calitatea receptiei ajuge la superlativ, radiourile devin capabile sa capteze posturi de pe tot globul. Se construiesc cele mai fiabile aparate din istorie , producatorii nu se zgarceau la materiale . Grundig , Telefunken , Sony ,Matsushita (Panasonic, Tehnics) ,Pioneer ,Sansui, Kenwood,Zenith, Marantz, Mcintosh. realizau adevarate opere de arta , chiar daca accentul era pus uneori mai mult pe portabilitate si receptie.
Cel mai vechi aparat al meu este un Grundig , din 1978 , inovatii multiple , posturi memorate „mecanic” , butoane „touch” , afisaj digital , sunet foarte bun pentru dimensiunile sale , mai jos o poza cu tuningul frecventelor pentru fiecare slot . functioneaza perfect pe FM , uneori mai trebuie ajustata frecventa. Design superb .
Apoi , a urmat declinul, lumea intra incet in consumerism , ponderea radioului ca mijloc de informare scade ,materiale folosite sunt printre cele mai ieftine , se cautau radiouri basic , marii producatori renunta la productia de receptoare , doar Sony si Panasonic pastreaza citeva modele decente dar si ele renunta la cercetarea in domeniu. Receptoarele radio de calitate raman un segment de nisa cu preturi prohibitive.
In anul 2000, la vârsta de 71 de ani, pensionar fiind ,Henry Kloss a construit Model One ,folosindu se de cei 40 de ani de experienta ca inginer in sisteme audio. Prietenul sau de o viata , Tom DeVesto, a fost atât de impresionat de aparat, încât a înființat o companie pentru a vinde Model One și astfel a început povestea Tivoli Audio. Model One era compromisul perfect intre pret si calitatea audio si a receptiei , intre tehnologia de ultima ora si valorile trecutului . La exemplarul meu scala nu pare sa fie bine gradata , dar il iert , ofera o auditie suberba pe fm . Optimizat pentru consum mic in functionare : 3.6w la volum normal pentru un dormitor.
La succesul lui Model One reactioneaza firma taiwaneza SANGEAN , care lanseaza in 2003 WR-1 , un model din aceeasi categorie , care reuseste sa ofere chiar o auditie mai buna in anumite circumstante. Nu mi place la el faptul ca FM este pe pozitia a 3 a pe comutatorul de ON/OFF (s a corectat la modelul WR-11) . Fratele WR-11 este si acum , in 2025 , radioul de masa cu cel mai bun (placut) sunet in sondaje.
Boston Acoustics Recepter este un radio american clasic, cu AM si FM din 2004 , apreciat pentru calitatea excepțională a sunetului în categoria tabletop, cu medii clare și bass solid , in aceeasi liga cu Tivoli Model One si seria Sangean WR . Chiar de la lansare a fost considerat superior fata de modelul Bose .Ca dimensiuni este cel mai mic radio de masa , in receptie este decent. Am remarcat , daca este pus intr un colt sau prea aproape de perete , basul devine prea amplificat, il folosesc la 90 cm de perete si este perfect. Afisajul este lizibil si nederanjant. (nota : la aparatele mai vechi de 15 ani , consumul in standby este mai mare decit ne asteptam , pina la 8W )
Sangean DDR 31 plus ( lansare 2012 ) este un radio foarte frumos , modern , cu afisaj si stocare posturi digital , are si DAB +. Fata de WR 1 apar setarile de egalizare . In receptie este f bun . Ca sunet , imi place cum se aude la volum mediu sau mare , cu setarea de ajustare TREBLE + .Fiind un radio conceput special pentru DAB+ nu are clasa Sangean WR pe FM ,dar este un receptor excelent , foarte usor de folosit , are si telecomanda. Afisajul desi are 5 trepte de dim , nu este lizibil de la distanta.
In 2015 apare WR-15 cu si fara BT , Ca si Tivoli PAL, este vertical pentru o compensare mai corecta a basului , are un difuzor nou de 10W, cu magnet mai mare si un tuner nou , care sta excelent pe posturi. Sunetul este foarte clar si precis , destul de neutru ,fara caldura lui WR-1 sau Tivoli , dar pare mai profesional , mai curat ,modern ; zgomotul de fond nu exista . Cel mai bun pentru voce,stiri,talk-show.
SuperSignal este un radio digital de la producătorul britanic Revo, renumit pentru calitate audio si design. Suportă DAB+, FM cu RDS, streaming Bluetooth cu aptX pentru calitate CD și funcții de ceas cu alarmă dublă, snooze prin atingere , sleep timer,telecomanda,afisaj Oled . Ofera mai multe detalii sonore decit Tivoli si Sangean , si desi sunetul este procesat , se apropie cel mai mult de HI-FI .( HI-FI nu garanteaza neaparat un sunet placut , cit un sunet identic cu originalul , de aceea radiourile care „triseaza” pot oferi un sunet mai cald, mai placut in anumite circumstante ) Marele incovenient la acest radio este pretul , care este cel putin dublu , fata de cele anterioare.
Tot ce am spus anterior despre SuperSignal este valabil si pentru Ruark R1 MK 3 . Revo umple cel mai bine camera la volum mare, Ruark are cel mai bun loudness si cea mai buna claritate . Dimineata sau noaptea cand il las sa functioneze in surdina , isi pastreaza claritatea ca nimeni altul. Am la el si acumulatorul optional si husa de transport . Foarte bun pe receptie FM, ca si Revo , dar sub Sangean pe posturile slabe. ( consuma 14W in functionare la volum obisnuit , 11w in standby cand incarca bateria, 0.6-2.4 w cand nu incarca bateria, functie de luminozitatea afisajului)
Pun 2 aparate portabile care au o caracteristica obligatorie pentru mine : sa accepte acumulatori uzuali AA sau AAA si incarcarea lor sa se faca prin aparat. Songbookul este cel mai chinuit radio al meu , ma folosesc din plin de protectia la umezeala si ca are dopuri etanse pentru mufe ,sta mai mult pe afara . consider calitatea sunetului foarte buna pentru un aparat de genul acesta , receptia tot.
Sangeanul DPR 99 Plus are un sunet f clar,dar lipsit de profunzime (difuzor mic ) , foarte stabil pe frecventa , nu am auzit niciodata un fasiit sau parazit , este mic si usor de transportat . Nu mi place ca nu are un indicator al incarcarii acumulatorilor , cum are Tivoli , dar compenseaza prin faptul ca acumulatorii tin foarte mult , aparatul consuma putin.
Nota : Am remarcat cu surprindere ca multe radiouri cu pretentii si scumpe , pierd ora la deconectarea de la priza , desi setarile si memoria posturile le pastreaza .(Revo Supersignal,Ruark R1 Mk3,Sangean DDR31 plus). Am aflat ca aceste radiouri se bazeaza pe faptul ca sincronizeaza ora cu ajutorul posturilor FM sau DAB , dar in Romania cel putin , posturile FM nu transmit corect ( sau deloc ) informatiile auxiliare si atunci radiourile renunta la sincronizare,
