Localitatea Dârjiu este cunoscuta  prin biserica unitarianã construita intre  secolele al XIV–lea si al XV–lea, construita initial in stil romanic a capatat apoi caracteristici specifice stlilui gotic ,fortificata în secolul al XVI–lea . Este una din cele mai importante monumente istorice din zona Odorhei, cea mai veche biserica fortificatã, având cinci bastioane si turnuri de clopote. Biserica unitarianã construitã în evul mediu este si astãzi în stare bunã, înconjurata de un zid înalt de piatrã. Frescele din interiorul ei au fost pictate in anul 1419, reprezentând scene din viata  Sfântului Ladislau al Ungariei.

n studiu din anul 2001 afirmă faptul că frescele au fost văruite în această perioadă, adică în timpul Reformaţiei Bisericii Creştine, adică după date de 1517. Recentele descoperiri din 2007arată că mai sunt picturi murale şi în celelalte colţuri ale construcţiei, ba chiar şi în afara ei. Acestea urmează să fie desfăcute cu grijă în viitorul apropiat dacă se vor constitui bazale materiale pentru aceste lucrări. Cu reconstrucţia sanctuarului s-a reconstruit ţi turnul de clopot, care a mai fost şi înălţat, adică făcut mai înalt cu mai mult de zece metri. Acest turn serveşte pentru intrarea în cetate având o uşă mare din stejar fortificată cu mai multe benzi de fier.

Se presupune că zidul original a avut formă ovală, lucru care reiese din poziţia clădirii şi din poziţiile tuturor şase turnuri. Lucrările de săpări din 2008 ajută la elucidarea acetei presupoziţii. Au fost găsite porţiuni de ziduri acoperite cu moloz şi cu pământ. Intrările în corpul principal al bisericii au fost schimbate şi ele. L-i s-au adăugat rame de bucăţi mari de pietre la care s-au format profiluri cu vârfuri în sus.

După atacul forţelor austriece din 1605, condusă de generalul Basta a fost distrusă nu numai biserica ci şi parte a zidurilor cetăţii, dar şi locuinţa monarhulul Petky. Începând din 1606 nobilul Petky János împreună cu locuitorii satului de atunci care i-au fost şi vasali au muncit mult le reînnoirea tuturor clădirilor care au suferit în timpul atacului oştilor lui Basta. Tot în această perioadă s-au format şi crenelele şi găurile pentru aruncarea smoalei sau apei clocotite, acest lucru aducea cu sine şi punerea unui acoperiş mai înalt cu arcade. Acestea pot fi dovedite prin data gravată în grinzile acoperişului precum şi prin înscripţia din interiorul clădirii, data fiind tot 1606. Zidul nou-construit în această perioadă a primit o formă nouă, dreptunghiulară. Patru turnuri au ajuns să fie în cele patru colţuri ale noului zid. Aceste construcţii sunt datate şi certificate cu diferite documente din anii 1620-30. La sfârşitul secolului al XV-lea clădirea va fi modificată în aşa fel ca şi celălalt turn cu poarta de intrare să fie şi el parte a zidului. În interiorul zidurilor se construiesc şi coridoarele de apărare la o înalţime corespunzătoare pentru înălţimea cetăţii. sursa text aici

Corul mare se construieşte în jurul anului 1754. Totodată se introduc şi băncile pe care le avem şi în zilele noastre. În anul 1760 se înlocuieşte acoperişul vechi, care era acoperit cu şindrilă, cu un acoperiş de ţiglă. Cum primejdiile de alte atacuri se împuţinesc şi încetează, coridorul din împrejur, din interiorul cetăţii se demontează în anul 1788 şi cetatea va avea forma de astăzi, care va acoperii lăzile cu cereale printr-un acoperiş spre interior care se vede şi în zilele noastre. Înainte de acesta, hombarele erau acoperite de şindrilă, acestea erau aşezate pe două nivele.

Acest tip de înmagazinare este preluat de la saşii transilvăneni. În anul 1781 se construieşte uşa cu ţinterimul de vest, precum şi o nouă scară pentru turnul de clopotniţă. Din anii 1800 se găsesc însemnări de alte renovări ca de exemplu construirea unui nou turn la mijlocul zidului de vest şi care ajuta la susţinerea acestuia pentru că solul de aici era destul de umed, mai ales în anii cu multe ploi. Se găsesc înscripţii din anul 1834. Alte renovări datează din anul 1868 când s-a renovat acoperişul turnului-clopotniţă. În anul 1866 se renovează celelalte turnuri care se folosesc şi azi pentru înmagazinerea slăninei; iar în anul 1887 se exeută lucrările de desfacere a picturilor murale prin înlăturarea diferitelor nivele de var şi tencuieli.    sursa text aici

P icturile murale, fiind acoperite în sec XVI în timpul de după Reformaţie, au fost redescoperite de Jozsef Huszka în 1887. În anul 2007, în cadrul lucrărilor de renovare s-au mai găsit şi alte picturi atât înăuntrul cât şi în afara zidurilor bisericii. Aceste picturi aşteaptă noi lucrări de descoperire şi de desfacere totală. După cum ştim, prima dată s-au redescoperit picturile murale de pe zidul din sud, acestea conţinând fresca despre Drumul de la Damasc al soldatului roman Saul, care este defapt drumul Sfântului Apostol Pavel, unde se poate vedea Apostolul înaintea conversiuni lui la religia creştină, Saul este reprezentat între doi soldaţi romani. Tot pe acest zid avem pictat şi Sfântul Mihail cu balanţa justiţiei în mână, precum şi alţi patru importanţi episcopi ai Bisericii Creştine.

[cetsEmbedGmap src=https://maps.google.com/maps?q=D%C3%A2rjiu,+Jude%C8%9Bul+Harghita,+Rom%C3%A2nia&hl=ro&ie=UTF8&ll=46.198844,25.202637&spn=3.714615,8.453979&sll=37.0625,-95.677068&sspn=66.447705,135.263672&oq=darj&hnear=D%C3%A2rjiu,+Comuna+D%C3%A2rjiu,+Jude%C8%9Bul+Harghita,+Rom%C3%A2nia&t=m&z=8 width=350 height=425 marginwidth=0 marginheight=0 frameborder=0 scrolling=no]

referinte ptre text :  http://szekelyderzs.com/languages/romana/biserica.html