Arhive categorii: Calatorie

Biserica de lemn din Bungard 1711 – judetul Bistrita-Nasaud

biserica_bungard

.             Bungard este un sat cu citeva sute de locuitori si apartine de comuna  Lechința ,   este atestat documentar in 1331  printr-un act al comitetelor de juzi din Dăbâca ce face referire la uciderea nobilului Ştefan de Bungard.Mica biserica din  Bungard este construita in anul 1711 si este vestita pentru frumusetea picturilor interioare , din pacate , ora nepotrivita  si starea drumului din sat m-au impedicat sa dau de cineva  care sa aiba cheia de la locas . Picturile interioare le puteti vedea aici.  Remarcabil de mentionat este faptul ca  timp de aproape 230 de ani în biserică au slujit preoţi din tată în fiu, membri ai aceleiaşi familii, Cheresteşiu . Astazi , in biserica nu se mai slujeste . Biserica are hramul Sfintilor Arhangheli Mihail şi Gavriil .

Despre distinsa familie de preoți a lui Alexandru Cheresteșiu

de Ioana Haitchi , urmașa familiei Cheresteșiu.

„Parohia a fost întemeiată în 1735 de strămoșul nostru evreu care s-a creștinat luându-și numele de Creștineanu și a durat 234 de ani. În timp, numele a fost maghiarizat în Kerestezs, iar apoi a devenit Cheresteșiu. Parohia a fost înființată pentru a ființa exact șapte generații consecutive de preoți, iar în 1970 s-a împlinit acest lucru.

În Transilvania știu că mai există un caz similar prin șapte generații consecutive de preoți dintr-o familie într-o singură parohie, iar aceea este în familia filosofului, Emil Cioran.

Actuala biserică a fost construită în 1711, dar ea a fost adusă de la o mânăstire, deoarece biserica de lemn care fusese înaintea ei la întemeierea parohiei Bungard, a dispărut din cauza unui incendiu. Nu știu să vă spun motivul. Acolo au fost botezați moșii și strămoșii mei și tot acolo sunt îngropați aproape toți. D-nul Țetcu Mircea Rares a fotografiat pentru Wikipedia două pietre funerare pe care le-a numit chiar așa, fără să spună ale cui sunt. Pe cea din dreapta se distinge chiar bine numele de Vasile Cheresteșiu, iar cealaltă aparține lui Alexandru Cheresteșiu. Clopotul bisericii se numește Vasile (toate bisericile au clopotele botezate), iar Vasile aparține vechii biserici.

Satul Bungard nu mai are de multă vreme nici măcar 100 de locuitori. Înainte de anul 1990 am fost la o înmormântare și în sat mai erau 98 de oameni. Dragii de ei, se numărau cu tristețe. Nu cred că azi sunt cu mult mai mulți, dar sunt oameni, pâinea lui Dumnezeu!

Acolo, în curtea acelei biserici de poveste, era odată un colț de rai. Puțin mai jos de biserică, în dreapta scărilor cum urci, era o casă de lemn cu trei camere, casă în care au fost invitați de seamă ai Bisericii Greco-Catolice, printre care și Cardinalul Iuliu Hossu. Curtea plină cu pomi fructiferi, grădina plină de rod – și pe hotar mai era loc pentru cultivarea grâului și al porumbului, iar în fața casei la o depărtare de cca. 1 km, se afla vestita vie de la Bungard, vie care a fost întemeiată de soția străbunicului meu, preot Alexandru Cheresteșiu, Maria-Magdalena Cheresteșiu, născută Salvanu. O vie cu butuci de viță nobilă și cu soiuri alese. Acolo se spuneau povești, se făcea și desfăcea lumea și cele de trebuință erau de la Dumnezeu lăsate și de mâna omului făcute. Masa mea de scris e o masă din acea vie, are 222 de ani, este din lemn masiv și nu o dau pentru nimic în lume! Îmi povestește și azi în poeme despre cele petrecute acolo. Voi scrie o carte despre neamul meu. Se va numi, PAROHIA.
Ehei, așa era odată lumea!
Numai bine, tuturor!
Ioana Haitchi, nepoata popii.
25.01.2022, Cluj-Napoca ”

Citește în continuare Biserica de lemn din Bungard 1711 – judetul Bistrita-Nasaud

Biserica de lemn din Dângău Mare – XVIII – Cluj

dangau_mare_02_resize

.                       Biserica cu hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe” din satul Dângău Mare a fost strămutată aici din satul Dâncu , judetul Cluj  și reclădită în acest sat în anul 1804 dupa cum scrie pe un scurt istoric de pe usa bisericii . Dupa Wikipedia si Protopopiatul Huedinului biserica ar fi fost recladita in 1864 , an destul de probabil deorece in 1862 satul Dâncu cumpara o biserica mai mare din Valea Draganului. Dar ambele date nu ne spun decit anul recladirii si  nimic despre anul constructiei bisericii , care se pare ca nu este cunoscut in mod cert .  Site-ul CIMEC o dateaza in secolul XVII , iar site-ul Monumente Istorice in secolul XVIII.   Biserica este mica , are o suprafata de doar 76 mp ,este construita majoritar din lemn de brad si are acoperisul din sindrila de brad adus din Măgura Răcătăului . Biserica a fost reparata , respectindu-se originalul , in anul 2004. In biserica s-a slujit pina in anul 2002. Citește în continuare Biserica de lemn din Dângău Mare – XVIII – Cluj

Biserica de lemn din Lămășeni – secolul XVIII – Suceava

.      Biserica are hramul Sfantul Nicolae si este situata in valea satului Lămășeni ,  la dreapta dupa biserica noua  . Satul Lamaseni este mentionat oficial pentru prima data in „Uricul” lui Bogdan-Voda din 1365 prin care satul Lamaseni este dat boierului Rotopan , ca si satul Radaseni care se afla in imediata apropriere , acopera dealurile din vestul  orasului Falticeni .   Biserica nu are pisanie , site-ul Cimec o dateaza intre 1611 si 1703 , dar cercetari recente plaseaza data constructie in a doua parte a secolului XVIII. Anuarul Arhidiecezei Bucovinei” din 1909 indică anii 1760-1762 ca ani de construcție a bisericii. In timpul domniei lui Ștefan cel Mare a fost construită o biserică de lemn în imediata apropiere a actualei biserici. Tradiția locala menționează că din vechea biserică s-ar mai păstra încastrat deasupra golului de trecere în pronaos un fragment decorativ.  Biserica a suferit primele modificari la inceputul secolului XX , largindu-i-se ferestrele , s-a adaugat pridvorul , clopotnita si acoperisul de dranita a fost inlocuit cu unul de  tabla (1935-1936). Deasemenea s-a refacut pictura interioara . Din pacate , biserica noua care a fost construita alaturi , este mult prea aproape de monumentul istoric..   In biserica  inca se slujeste .

Citește în continuare Biserica de lemn din Lămășeni – secolul XVIII – Suceava

Biserica din Galu 1818 – judetul Neamt

.            A treia biserica de lemn de pe valea Bistritei se afla in satul  Galu ,comuna Poiana Teiului , in cimitirul satului . Biserica are hramul „Sfantul Gheorghe” si conform unei insemnari de deasupra pridvorului este construita in 1818. Dar o notă de pe o Evanghelie tipărită la Bucureşti menţionează că aceasta „… a fost dăruită… la biserica din satul Galu… anul 1780, noiembrie 8„. Ar rezulta deci că biserica  este mai veche decit se crede si in 1818 a avut loc doar o reparatie sau  ca actuala biserica s-a construit pe locul unui lăcaş mai vechi de anul 1780(si care probabil , avea hramul Sfintilor Arhangheli ). Biserica este realizată în  stil moldovenesc,  cu  influenţe ardeleneşti (dar mai putin pregnante decit la Farcasa) , lucru pe deplin explicabil dacă avem în vedere transferul masiv de populaţie, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, din Transilvania spre Valea Bistriţei .

Citește în continuare Biserica din Galu 1818 – judetul Neamt

Biserica de lemn din Farcasa 1774 , judetul Neamt

biserica_farcasa

.        Numele de Fãrcasa vine de la pârâul de-a lungul cãruia, în vechime, se întindea localitatea . Satul  Farcasa , sat manastiresc multa vreme , apare cu aceasta denumire prima oara intr-o danie din secolul XV catre Manastirea Neamt,dar documentul este considerat fals . Legenda locala spune că numele de Fărcașa vine de la ungurescul “forcoș” care înseamnă lup ,pe valea pârâului ce se varsă în Bistrița  fiind pe timpuri mulți lupi.

.         Biserica are hramul  Sfintei Paraschiva si a fost construita in 1774 de ardelenii refugiati in Moldova . Este a doua biserica intalnita in drumul meu pe Valea Bistritei si prezinta asemanari cu vecinele din Brosteni si Galu.Daca este sa ma iau dupa decoratiuni , in care biserica este bogata , si dupa pridvorul de intrare , as putea zice ca la ea au lucrat si mesterii care au impodobit  biserica din Brosteni. Sub acoperiş, un brâu alcătuit din două scânduri suprapuse înconjură monumentul şi pe această „cornişă” atât de original executată, meşterii constructori de pe Valea Bistriţei au aşternut câte două şiruri de rozete şi arce concentrice, folosind tehnica puncţiei cu vopsea şi pirogravura. Bârnele de susţinere a acoperişului, prelungite în consolă, au fost împodobite cu terminaţii rostrate şi rozete incizate. Daca in Brosteni clopotnita nu depaseste coama bisericii , la Farcasa ea se inalta spre cer , aducind aminte de bisericile ardelenesti. Un fapt  deosebit este si plasarea bisericii , nu central sau intr-un cimitir , ci intr-un loc izolat,loc unde s-au asezat initial ardelenii.Biserica a suferit modificari in secolul al XIX si a fost restaurata in 1951.

Citește în continuare Biserica de lemn din Farcasa 1774 , judetul Neamt

Biserica de lemn din Brosteni 1760 – Suceava

„”...satul Broşteni fiind  împrăştiat,  mai ca toate satele de munte,  nu se  rusina lupul şi ursul a se  arăta ziua-miaza mare prin el.  O casă ici sub tiharaia asta, alta dincolo de Bistriţă sub altă tihăraie;  mă rog, unde i-a venit  omului îndemână să  şi-o facă”          scria    Ion Creanga  aducindusi aminte de perioada cind urma scoala catihetica din Brosteni.  Scoala a fost infiintata in 1840 de boierul Alecu Bals si  avea drept dascal pe Nicolae Nanu ,lectiile aveau loc in interiorul acestei  biserici, devenita intre timp un mic muzeu.

.        In anul 1760 locuitorii satului Brosteni au ridicat o biserica din lem de brad ,cu hramul sfantului Nicolae , ajutati fiind de locuitorii satelor vecine Lungeni si Neagra.Aceasta bisericuta are in loc de temelie barne groase de frasin si tisa.Mesteri au fost fratii  Petru si loniţă Erei care  au fost adusi din Bucovina si au lucrat sub indrumarea unui calugar numit Daniil de la Voronet. La biserica,o buna parte din lucrari s-au facut cu cheltuiala haiducului Moglan (traditie locala ),care a dat si haiduci ca mana de lucru la ridicarea acestui lacas.Lucrul s-a facut tot din barda si cutitoaie,fara joagar si fierastrau de mana.Cu toate acestea s-au facut inflorituri frumoase,lucru s-a facut cu multa migala si rabdare,cu cutitul de catre priceputi mesteri lemnari.Icoanele au fost facute pe lemn de molid si au fost pictate de calugarul Daniil impreuna cu fratele sau pe care-l avea ca ucenic.Calugarul Daniil de la Voronet a daruit si locul pentru biserica,pentru livada si cimitir.El a mai contribuit si cu o parte din cheltuieli pentru odoare si carti bisericesti.O parte mai mica din sumele trebuincioase au fost obtinute de la enoriasii care,pe atunci erau cam putini in Brosteni.Lucrarea acestei biserici s-a facut in perioada anilor 1760-1765.

.     „. . . Popa Gavriil sîn Petrii Popăscul ot Stiulbicani şi s-au dat la biserica din Broşteni, unde se prăznuiesşte hramul sfântului ierarhul Necolai, unde si preot dintăieş-dată a fost la această sfântă biserică, în cursul anilor, de la alcătuirea lumii, 1790 iară de când     s-au făcut biserica din Broşteni la acest văleat 7286 (1778)”.Această biserică de lemn a fost construită prin cheltuiala monahului Daniil   şi lucrată de Petru Erei şsi fratele său loniţă, în anul 1779.  Atestarea se documentează printr-o insemnare, de la paginile 1-3, în partea de jos, a filelor Cazaniei (Bucureşti, 1786):

Citește în continuare Biserica de lemn din Brosteni 1760 – Suceava

Stâlpul lui Vodă 1717 – Vama , Suceava

.               „Pe aici prin Vamã au trecut atâtea osti ce au cãzut din Moldova asupra Ardealului si odatã, la 1717, Vama a vãzut tãbãrând Tãtãrimea sãlbaticã si pe Domnul tãrii, Mihai Racovitã, care era silit sã o întovãrãseascã. Întorcându-se biruitor în aceste pãrti, Mihai Vodã a ridicat pe dealul din dreapta, la iesirea din Vama, un stâlp de piatrã poroasã,cu inscriptie netrainicã…”……..  „Stâlpul lui Vodã rãmase ca un semn al neasteptatei manifestãri rãzboinice fãcute de un voievod moldovean într-o epocã de slãbiciune si înjosire, pe drumul lui Petru Rares, cel puternic si mândru, acolo, în pãrtile ardelenesti ” Nicolae Iorga („Neamul românesc din Bucovina”, Bucuresti, 1905)

.             „Din mila lui Dumnezeu, Io Mihai Racoviță Voevod, Domn și oblăduitor a toată Moldova, la văleat 7224 (1716) al treilea rând al Domniei Mele, ridicat-a puternica Împărăție turcească oaste asupra Nemților și de acolo (de la Rodna n.a.), împreună cu Măria sa Sultanul și cu mulțime de tătari, prădând și arzând până la cetatea Bistriței… Apoi s-au slobozit tătarii în pradă, trecând de Muncaci, la ungurime de afară și s-au întors prin Maramureș, au prădat tot Maramureșul, care pradă s-a pomeni la unguri …” ( inscriere de pe monument , in limba romaneasca veche cu litere chirilice)

.            Eroic ? nu-i asa ?  asa pare , dar sa-l iertam pe domnul Iorga pentru prea multa ingaduinta cu romanii pe care i-a iubit  prea mult si sa-l intelegem pe Racovita ca vorbeste asa glorios despre sine insusi ( dar pastram niste  dubii  despre faptul ca sultanul era linga el, macar cu gandul ).

Citește în continuare Stâlpul lui Vodă 1717 – Vama , Suceava