Arhive categorii: suceava

Biserica de lemn din Fălticeni ( Buciumeni ) – Suceava

1-biserica_falticeni_2

.       „Această biserică monument istoric cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe clădită din lemn de pe loc prin anul 1765 de protopopul Andrei, prestrăbunul familiei Diaconescu (Diaconu) și de răzeșul Michinda. S’a restaurat de răzeșii localnici la 1884 decembrie și satului vecin Stăingeni (Stînigeni), azi desființat. În anul 1892 s’a văruit și s’au mărit ferestrele cum se văd azi cu cheltuiala locuitorilor fiind epitrop Ion Iordache Buciuceanu” (inscriptie aflata pe biserica)   wikipedia

.         Nu se cunoaște anul exact când a fost construită biserica de lemn din Buciumeni. Se presupune că aceasta ar fi fost clădită în secolul al XVIII-lea, această datare fiind recunoscută de marea majoritate a istoricilor. Cert este că până atunci nu există însemnări despre biserică. În anul 1786, răzeșii satului Buciumeni i-au dat protopopului Andrei Pascal o mărturie. Acesta este considerat ctitor al bisericii. Pe o icoană a Mântuitorului se află o inscripție în limba slavonă care conține anul 1789, an când biserica era deja construită. Conform inscripției, acea icoană „s-a făcut cu toată cheltuiala preotului Gavril să fie pentru iertarea păcatelor”.În lucrarea sa, „Repertoriul bibliografic al monumentelor medievale din Moldova” (1974), profesorul Nicolae Stoicescu  scrie că biserica de lemn din Buciumeni ar fi fost construită în perioada 1700-1706 și reparată în 1824.  preluare  wikipedia

Citește în continuare Biserica de lemn din Fălticeni ( Buciumeni ) – Suceava

Biserica de lemn din Forăști – 1766 – Suceava

1-biserica_forasti_2

.         Bisericuţa din  Forăşti are hramul „Sfantul Nicolae ” si a fost construită în 1766, de boierul Forăscu şi a servit comunităţii, ca biserică de parohie, până în 2010, când s-a sfinţit o biserică nouă, de zid. De-atunci, lăcaşul de lemn a rămas închis, fiind folosit pentru slujbe doar ocazional.

.        ” Lăcaşul e aşezat în cimitirul satului, pe un tăpşan înalt, la umbra unui tei bătrân. La piciorul dealului, un luciu de apă, ca un ochi deschis către cer. Totul pare acolo de veacuri, ca şi cum pământul le-ar fi scos aşa, întregi, din pântece. Apă, cer, pământ şi crucile turlelor – coordonatele după care vechii localnici ai aşezării îşi vor fi croit, cândva, existenţa. Azi, doar imaginea idilică a bisericuţei vechi, înconjurată de cruci, mai aminteşte de veacurile ce au trecut.Cu platoşa de lemn năruită, gata să se prăvale, cu o cruce aproape căzută şi cu lacătul greu, de fier, atârnând la uşă, lăcaşul pare că se tânguie. De bătrâneţe, de tristeţe, de neputinţă, de nepăsarea oamenilor, de uitare. E drama unei biserici şi a unei comunităţi, dar e şi drama noastră, a tuturor. Pentru că uitarea, lipsa mijloacelor financiare necesare conservării, indiferenţa şi o deficitară listă de priorităţi sunt doar câteva dintre cauzele care fac ca această moştenire atât de valoroasă a satelor noastre – bisericile de lemn – să dispară chiar sub ochii noştri. Va fi şi vina noastră dacă, peste ani, generaţiile ce vor veni nu vor şti că poporul acesta a dezvoltat o remarcabilă civilizaţie a lemnului şi că între bârnele vechi ale acestor bisericuţe ne-am păstrat, de-a lungul secolelor, neştirbite, credinţa şi dragostea de neam.”          text : Otilia BĂLINIŞTEANU ziarul Lumina . Citește în continuare Biserica de lemn din Forăști – 1766 – Suceava

Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești 1714 – Suceava

biserica ilisesti suceava

.            În anul 1709, marele medelnicer Ionașcu Isăcescu și soția sa, Alexandra, au început construcția unei mănăstiri la Ilișești. Din cauza războiului ruso-turc din 1710-1711, construcția bisericii s-a prelungit, iar lăcașul de cult a fost sfințit abia la 20 iunie 1714, în timpul domniei lui Nicolae Macrovordat .  Biserica are o pisanie cu următorul text în limba română cu caractere chirilice: „Cu vrearea tatălui și cu agiutoriul fiiului și cu săvârșirea sfântului duh ziditu-s-a aceasta sfântă și de viață dătătoare mănăstire de d(u)m(nea)lui Ionașco Isăcescul biv vel medelnicer cu giupâneasa d(u)m(i)sale Alicsandra va dni Io Niculai Alexandru Voevod, leat 7222 iuni(e) 20”. ( Medelnicerul este un titlu folosit în Evul Mediu în Moldova  și Tara Romaneasca , dat boierului care îi turna apă domnului pentru a-și spăla mâinile, punea sarea în mâncare și îi servea masa)

.          Biserica are plan triconc și trei turle: o turlă deasupra naosului și două turle deasupra pronaosului. Cele două turle aflate deasupra pronaosului sunt foarte apropiate și au același acoperiș.Biserica este singurul lăcaș de cult din România care are semnele zodiacale sculptate la turn.

S.O.S. monument istoric!

În anul 2009, arhitectul Viorel Blanaru, consilier pe probleme de monumente la Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu Național a județului Suceava, atrăgea atenția asupra situației dramatice a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Ilișești, ale cărei pereți erau puternic fisurați. „Aceasta este singura biserică cu două turle(din Modova ) , care, în următorii 2-3 ani, s-ar putea prăbuși.( ad 2013 ! ) Este sprijinită în interior cu o pădure de stâlpi, care susțin diverse elemente, dar, așa cum se vede din exterior, este ruptă.” .

Citește în continuare Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești 1714 – Suceava

Biserica de lemn din Slătioara 1797 , Suceava

biserica slatioara

.         Pentru aşezările de pe valea Râşcăi, un rol esenţial în existenţa acestor comunităţi îl joacă biserica, mai precis Mănăstirea Râşca.Un an important pentru lucuitorii  pe valea Râşcăi îl constituie anul 1797. Iată ce scrie arhiereul Narcis Creţulescu cu privire la acel an:

.         ”Atunci , igumenul Chiril Rîşcanul, după pilda stareţului Paisie Velicicovschi, de la Mănăstirea Neamţu, care strămu-tase satul de pe vatra Mănăstirii Neamţu la Grumăzeşti şi Timişeşti şi satul Fagi, din gura Mănăstirii Secu, pe motiv că satele strică moralul vieţii ascetice, pentru acest motiv şi Chiril, prin o judecată a Divanului ţării, în timp de trei ani, la 1797, a izbutit, cu chiu cu vai, a strămuta satul Rîşca, dimprejurul mănăstirii, mai departe. Strămutarea  s-au făcut prin judecata cu porunca domnească a lui Constantin Ipsilanti-Vodă, în a doua domnie, cu îndatorire ca mănăstirea să despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă şi de stră-mutare, să le dea în schimb alt pământ, pe moşia mănăstirii, de strămutat şi de hrană. Sătenii s-au strămutat mai în jos de mănăstire, departe ca de un kilometru şi mai mult.(..)”  O alta parte au plecat in locul numit Slatioara.

.        Datorită acestei strămutări , săteni din Râşca au ajuns până la Slătioara, aici stareţul Chiril construindu-le o biserică, în acelaşi an 1797 cu cea de peste raul  Râşca, purtând acelaşi hram: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Alături de aceşti săteni strămutaţi de pe lângă Mănăstirea Râşca, au ajuns la Slătioara şi ardeleni refugiaţi din calea persecuţiilor religioase din Ardeal.  Numele de Slătioara provine de la izvorul de apă minerală sărată pe care localnicii îl foloseau pentru mâncare şi pentru vindecarea diverselor boli. (sursa pentru text Crai nou )

.          Biserica , desi veche si cu istoric , nu a fost inclusa pe lista monumentelor istorice din județul Suceava . Ea a fost refacuta complet , identica cu originalul , de unul din preotii ce au slujit aici , impreuna cu enoriasii.

Citește în continuare Biserica de lemn din Slătioara 1797 , Suceava