Biserica de lemn din Suharău – 1793 – Botosani
. Bisericuţa cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae“ a fost înălţată la 1793 de călugărul grec Ananios Savastios, într-o vreme în care moşia Suharăului era închinată Sfântului Munte. Mărturie în acest sens stă inscripţia de pe catapeteasmă, vizibilă şi astăzi: „Această Sfântă biserică ce s-a făcut cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu toată cheltuiala smereniei noastre spre pomenirea mea şi a părinţilor mei, la care biserică se prăznuieşte Sfântul Arhiereu Nicolae făcătoriu de minuni, ctitorii acestei biserici Anania arhiereu Savastios la anul 1793, septembrie 1“.
Lăcaşul-monument istoric de la Suharău are înfăţişarea unei căsuţe ţărăneşti. Simplă, modestă, dar sugerând trăinicia. Bisericuţa este construită din bârne de stejar „încheiate până şi cu bolta“, aşezate pe o talpă de stejar, având temelia şi soclul de piatră, iar acoperişul de şindrilă. După o sută de ani de la înălţare, biserica a fost tencuită atât la exterior, cât şi la interior, pentru o mai bună protecţie, şi a fost întărită cu trei contraforţi, cu rol de susţinere a structurii pereţilor din bârne. Tot atunci s-a pus tablă zincată peste şindrila de pe acoperiş. La 1897 a fost ridicată şi mica turlă ce particularizează azi bisericuţa din Suharău în rândul celorlalte construcţii similare ale Botoşanilor. De altfel, în 1897, bisericuţa a şi fost resfinţită, primind şi cel de-al doilea hram, unul de vară – 20 iulie, sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie, hram pe care comunitatea îl sărbătoreşte şi în zilele noastre.
text preluat integral din articolul publicat în Ziarul Lumina din 28 august 2013, apărut sub semnătura Otiliei Bălinișteanu. continuam in culori ..
Biserica de lemn din Dămileni-Cristineşti 1770 – Botoşani
. „Această sfântă biserică, cu hramul „ Sf. Neculai”, din satul Dămileni, construită din lemn de stejar cam pe la anul 1700 în satul Storojineţ din Bucovina de către D-na Baronese Maria Cristea. Strămutată de la Storojineţ la Dămileni cam pe la anul 1750, reconstituită din nou tot de doamna Baronese Maria Cristea, şi de atunci până acum reparată de două ori de obştea satului Dămileni. Acum, pentru a treia oară, reparată din temelie şi construit un turn pentru clopotniţă. Toate reparaţiile, atât înăuntru, cât şi în afară, sunt făcute cu ajutorul proprietarilor Vasile Miclescu, Ioan Corbu şi alţi pioşi creştini şi a obștii satului.” ( inscris tiparit in anul 1907 gasit in biserica) 1770 datarea conform CIMEC.
Biserica de lemn din Băișești – 1778 – Suceava
Biserica de lemn din Dumbrava 1872 Granicesti Gaureni – Suceava
. Biserica “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” datează din anul 1872, fiind ctitorie a lui Vasile Zorniciuc. “Ultimele date pe care le avem sunt din anul 1955, când lăcaşul de cult a fost resfinţit de vrednicul de pomenire mitropolit Sebastian Rusan. Între anii 2009-2011, prin dragostea credincioşilor şi a unor oameni de bună credinţă din satul Bosanci, s-au realizat lucrări de renovare a bisericii. De asemenea, s-a ridicat o casă socială pentru agapele frăţeşti. Filia Dumbrava a parohiei Româneşti este misionară, având 50 de case”, preot paroh Marius Balan. Unele surse indica existenta unei biserici de lemn in satul Dumbrava la 1742 , poate ca este vorba chiar de aceasta biserica , batranii din satul Granicesti , stiu ca biserica din Gaureni(Dumbrava) este mai veche decit a lor (1758). Biserica mai are hramul Bunei Vestiri .
Biserica de lemn din Grănicești – 1758 – Suceava
. Biserica de lemn din Grănicești are hramul Sfinții Arhangheli si a fost construită în jurul anului 1758 avandui drept ctitori pe țăranii Toader și Gherasim Ungurean.Biserica de lemn din Grănicești nu a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Suceava , probabil datorita faptului ca in secolul XIX a fost modificata , dublandu-i-se dimensiunile . In interiorul bisericii se vede un prag care aminteste de prima varianta .Inițial acoperită cu draniță, biserica are în prezent învelitoare din tablă, dar dupa spusele preotului paroh , sub tabla a fost pastrata dranița originala.
Biserica de lemn din Fălticeni ( Buciumeni ) – Suceava
. „Această biserică monument istoric cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe clădită din lemn de pe loc prin anul 1765 de protopopul Andrei, prestrăbunul familiei Diaconescu (Diaconu) și de răzeșul Michinda. S’a restaurat de răzeșii localnici la 1884 decembrie și satului vecin Stăingeni (Stînigeni), azi desființat. În anul 1892 s’a văruit și s’au mărit ferestrele cum se văd azi cu cheltuiala locuitorilor fiind epitrop Ion Iordache Buciuceanu” (inscriptie aflata pe biserica) wikipedia
. Nu se cunoaște anul exact când a fost construită biserica de lemn din Buciumeni. Se presupune că aceasta ar fi fost clădită în secolul al XVIII-lea, această datare fiind recunoscută de marea majoritate a istoricilor. Cert este că până atunci nu există însemnări despre biserică. În anul 1786, răzeșii satului Buciumeni i-au dat protopopului Andrei Pascal o mărturie. Acesta este considerat ctitor al bisericii. Pe o icoană a Mântuitorului se află o inscripție în limba slavonă care conține anul 1789, an când biserica era deja construită. Conform inscripției, acea icoană „s-a făcut cu toată cheltuiala preotului Gavril să fie pentru iertarea păcatelor”.În lucrarea sa, „Repertoriul bibliografic al monumentelor medievale din Moldova” (1974), profesorul Nicolae Stoicescu scrie că biserica de lemn din Buciumeni ar fi fost construită în perioada 1700-1706 și reparată în 1824. preluare wikipedia
Biserica de lemn din Forăști – 1766 – Suceava
. Bisericuţa din Forăşti are hramul „Sfantul Nicolae ” si a fost construită în 1766, de boierul Forăscu şi a servit comunităţii, ca biserică de parohie, până în 2010, când s-a sfinţit o biserică nouă, de zid. De-atunci, lăcaşul de lemn a rămas închis, fiind folosit pentru slujbe doar ocazional.
. ” Lăcaşul e aşezat în cimitirul satului, pe un tăpşan înalt, la umbra unui tei bătrân. La piciorul dealului, un luciu de apă, ca un ochi deschis către cer. Totul pare acolo de veacuri, ca şi cum pământul le-ar fi scos aşa, întregi, din pântece. Apă, cer, pământ şi crucile turlelor – coordonatele după care vechii localnici ai aşezării îşi vor fi croit, cândva, existenţa. Azi, doar imaginea idilică a bisericuţei vechi, înconjurată de cruci, mai aminteşte de veacurile ce au trecut.Cu platoşa de lemn năruită, gata să se prăvale, cu o cruce aproape căzută şi cu lacătul greu, de fier, atârnând la uşă, lăcaşul pare că se tânguie. De bătrâneţe, de tristeţe, de neputinţă, de nepăsarea oamenilor, de uitare. E drama unei biserici şi a unei comunităţi, dar e şi drama noastră, a tuturor. Pentru că uitarea, lipsa mijloacelor financiare necesare conservării, indiferenţa şi o deficitară listă de priorităţi sunt doar câteva dintre cauzele care fac ca această moştenire atât de valoroasă a satelor noastre – bisericile de lemn – să dispară chiar sub ochii noştri. Va fi şi vina noastră dacă, peste ani, generaţiile ce vor veni nu vor şti că poporul acesta a dezvoltat o remarcabilă civilizaţie a lemnului şi că între bârnele vechi ale acestor bisericuţe ne-am păstrat, de-a lungul secolelor, neştirbite, credinţa şi dragostea de neam.” text : Otilia BĂLINIŞTEANU ziarul Lumina .