.        Numele de Fãrcasa vine de la pârâul de-a lungul cãruia, în vechime, se întindea localitatea . Satul  Farcasa , sat manastiresc multa vreme , apare cu aceasta denumire prima oara intr-o danie din secolul XV catre Manastirea Neamt,dar documentul este considerat fals . Legenda locala spune că numele de Fărcașa vine de la ungurescul “forcoș” care înseamnă lup ,pe valea pârâului ce se varsă în Bistrița  fiind pe timpuri mulți lupi.

.         Biserica are hramul  Sfintei Paraschiva si a fost construita in 1774 de ardelenii refugiati in Moldova . Este a doua biserica intalnita in drumul meu pe Valea Bistritei si prezinta asemanari cu vecinele din Brosteni si Galu.Daca este sa ma iau dupa decoratiuni , in care biserica este bogata , si dupa pridvorul de intrare , as putea zice ca la ea au lucrat si mesterii care au impodobit  biserica din Brosteni. Sub acoperiş, un brâu alcătuit din două scânduri suprapuse înconjură monumentul şi pe această „cornişă” atât de original executată, meşterii constructori de pe Valea Bistriţei au aşternut câte două şiruri de rozete şi arce concentrice, folosind tehnica puncţiei cu vopsea şi pirogravura. Bârnele de susţinere a acoperişului, prelungite în consolă, au fost împodobite cu terminaţii rostrate şi rozete incizate. Daca in Brosteni clopotnita nu depaseste coama bisericii , la Farcasa ea se inalta spre cer , aducind aminte de bisericile ardelenesti. Un fapt  deosebit este si plasarea bisericii , nu central sau intr-un cimitir , ci intr-un loc izolat,loc unde s-au asezat initial ardelenii.Biserica a suferit modificari in secolul al XIX si a fost restaurata in 1951.

.       In interior reţin atenţia mai multe icoane pe sticlă, de provenienţă ardelenească, de la începutul veacului trecut, un  castron  din coajă de mesteacăn şi o Psaltire în paginile căreia se păstrează şi o însemnare a lui David Creangă, bunicul marelui povestitor humuleştean Ion Creanga. Alături de acestea,  trebuie  amintită o icoană din secolul  al XVIII-lea, lucrată în stil popular pe lemn cu glet de ipsos neuniform. Lucrarea este interesantă atât prin naivitatea execuţiei (care trădează prezenţa unui autor local „şcolit” doar prin talent şi exerciţiu), cât  prin modul original în care este  redata  scena Învierii lui Isus : Mântuitorul se ridică dintr-o raclă ţinută de doi oşteni care au mundire ruseşti, căciuli de arnăuţi şi iatagane turceşti la şold.

Biserica de lemn din Farcasa

localizare

[cetsEmbedGmap src=http://maps.google.com/maps?q=dreptu+Rom%C3%A2nia&hl=ro&ie=UTF8&ll=47.137425,25.875549&spn=0.828603,2.113495&sll=47.014907,25.832977&sspn=0.83051,2.113495&vpsrc=6&hnear=Dreptu,+Rom%C3%A2nia&t=m&z=10 width=350 height=425 marginwidth=0 marginheight=0 frameborder=0 scrolling=no]

referinte pentru text :

http://www.neamt.ro/Info_utile/Obiective/Bis_Farcasa.htm