Biserica de lemn din Margina 1737 – Timis

Biserica Margina
Biserica de lemn din Margina

.            Atestata documentar din 1365, asezarea  Margina , la 1437 regele Albert al Ungariei o zălogeşte huniadeştilor, împreună cu districtul omonim, drept recompensă pentru eforturile militare şi financiare făcute de aceştia pentru apărarea cetăţilor de la vadurile Dunării. Studii asupra istoricului aşezării sugerează că aici a fost locul de baştină al Elisabetei, mama lui lancu de Hunedoara. Surse documentare vorbesc şi despre existenţa unei vechi mănăstiri în apropiere, dispărută în timpul atacurilor turceşti. Conscripţia din 1717 o aminteşte cu 80 de case în districtul Făgetului, fiind, deci, una din cele mai bine populate aşezări din împrejurimi.
Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” a fost construită în 1737, în conformitate cu inscripţia incizată în prestolul de gresie al altarului. Ea se găseşte azi în mijlocul cimitirului de la extremitatea nordică a satului  si serveste  ca biserică parohială a satului Zorani , dar conform tradiţiei locale, iniţial ar fi fost construită în locul numit „Ocolitura lui Ilişoni”. Referinta ptr text Wikipedia

Biserica de lemn din Margina
Biserica de lemn din Margina

.          Deasupra pronaosului se înalţă un mic turn -clopotniţă cu scheletul din lemn de stejar, placat la exterior cu scânduri. Doi bulbi suprapuşi, de factură barocă, fac trecerea către crucea din vârf. înveli-toarea acoperişului este din şindrilă.
Într-un caiet manuscis, păstrat la Muzeul Banatului, şi care conţine un borderou cu acte justificative despre cheltuielile de cercetare şi săpături întreprinse pe teritoriul Banatului în cursul anului 1931 de Comisia Monumentelor Istorice – Secţia pentru Banat, se specifică faptul că, în ziua de 10 decembrie 1931, biserica de lemn din Margina a fost minuţios cercetată şi măsurată de Victor Vlad, celebrul profesor la Şcoala Politehnică din Timişoara.
.         Monumentul din Margina nu putea să scape atenţiei cărturarului lochiam Miloia, cel care îi consacră un temeinic studiu în unul din numerele din 1938 ale revistei „Luceafărul”. Din fotografiile rămase de la el aflăm că, în partea sudică a lăcaşului a existat şi o clopotniţă puternică, susţinută pe patru masivi stâlpi de zidărie. Descrierea mai ales a picturii, datorată lui Miloia, s-a dovedit salutară, căci doar un deceniu mai târziu, la începuturile dictaturii comuniste, mâini neînţelegătoare au văruit vechea pictură din tindă şi altar.S-a încercat acreditarea ideii că pictura lăcaşului s-a făcut de pictorii Petru Nicolici şi Lazăr Gherdanovici, cândva la începutul secolului al XlX-lea. Nu a lipsit nici presupunerea participării unui meşter de dincolo de Carpaţi, date fiind similitudini de detaliu cu realizări postbrâncoveneşti din Ţara Românească.Recent, într-un pertinent studiu, Rodica Vârtaciu demonstrează că ansamblul pictural de la Margina se datorează pictorilor Lazăr şi Gheorghe Gherdanovici, tată şi fiu, realizat cândva în deceniul trei al veacului al XlX-lea sau cel mai târziu la începutul deceniului următor. Cercetătoarea s-a bazat pe studierea matricolei răposaţilor, potrivit căreia Lazăr Gherdanovici a decedat în Lugoj la 1834, în timpul epidemiei de holeră.Podoaba pictată s-a păstrat doar pe părţile inferioare ale bolţii semicilindrice din naos, dispusă pe fiecare parte în câte două registre, imediat deasupra stranelor şi scaunelor. Rândul inferior are precum şi inventar liturgic. Cea mai mare parte a acestuia a fost însă dispersat, fie în colecţiile bisericeşti din Lugoj şi Timişoara, fie transferat în noua biserică de zid a localităţii.   Text preluat integral de aici

Biserica Margina

Biserica Margina

Biserica Margina

Biserica Margina

 

localizare :


View larger map

 

 

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.