Arhive categorie: localizare pe judete

articole dupa localizarea pe judete

Biserica de lemn Buna Vestire din Poiana Largului

biserica_valea_largului-002

In Poiana Largului, pe o terasă limitată de drumul naţional ce duce spre Pipirig, se află Biserica „Buna Vestire”, fost metoc pe moşia Mănăstirii Neamţ.

.    Prin tradiţie, acest monument este identificat cu vechiul schit „Poienile”, ctitorie a Mitropolitului Gheorghe Movilă, fratele lui Ieremia Movilă şi strămutat aici din valea Hangului pe la începutul secolului al XVIII-lea sau, după alte surse, la 1741.

În starea actuală a bisericii, după mai multe refaceri şi adăugiri realizate la întâmplare este greu să se stabilească elementele ce s-au păstrat de la cel mai vechi aşezământ monastic din această zonă. Constructiv – şi făcând abstracţie de modificările recente – biserica se aliniază celor ce aparţin secolului al XVIII-lea, fiind de presupus că în momentul strămutării de la Boura-Fârţâgi (unde se crede că s-a aflat schitul „Poienile”), a fost refăcută fără a se mai ţine seamă de vechea arhitectură. Făcută din bârne de brad căptuşite cu scânduri, biserica actuală are un acoperiş simplu în două ape, cu marginile larg evazate mai ales deasupra altarului unde se aseamănă cu un clopot. Probabil, cu prilejul reparaţiilor din 1892-1894, s-au adăugat pronaosul şi pridvorul, iar pe axul median acoperământului s-au plasat trei turle învelite cu tablă, în flagrantă contradicţie cu spiritul constructiv şi cu estetica întregului edificiu.Cele mai vechi obiecte de cult şi cărţi din patrimoniul acestui lăcaş, aparţin în întregime secolului al XVIII-lea: o icoană a Sfinţilor Apostoli din vechea catapeteasmă, un triod  tipărit la Iaşi în 1747 şi un Antologhion din 1752. text preluat integral de aici : http://www.neamt.ro/Info_utile/Obiective/Bis_Poiana_Largului.htm autor Buium Teodor.

Citește în continuare Biserica de lemn Buna Vestire din Poiana Largului

Share

Biserica de lemn din Ceahlău – 1730 – Neamţ

biserica_ceahlau-009

.         Biserica de lemn  din satul Ceahlău poartă hramul „Zămislirea Sfintei Ana“ (9 decembrie), si  mai este cunoscută în zonă sub denumirea de Biserica „Sf. Ana“ – Schit. Denumirea de Schit vine, probabil, de la pârâul Schit, pe malul căruia s-a înfiripat aşezarea. Iniţial şi satul a purtat numele de Schit, abia mai târziu căpătând denumirea de Ceahlău. Lăcaşul este înscris pe lista monumentelor istorice de categoria A din judeţul Neamţ, fiind datat la 1730.

.     Era pe la 1710. Vreo 15 familii de gospodari ardeleni au trecut munţii spre Moldova, de frica prigoanei de după Uniaţie, şi s-au stabilit la Ceahlău, între doi versanţi ce-i fereau de restul lumii. Acolo şi-au durat case şi-au început a lucra pământul. Şi pentru că nu s-ar fi pomenit creştin fără loc de rugăciune, ardelenii au ridicat şi un lăcaş de lemn în care să-i aducă slavă lui Dumnezeu pentru ajutorul de a-i fi ferit din calea celor ce doreau să le zdruncine credinţa în care s-au născut. „Au preferat să vândă tot acolo de unde au venit, să renunţe la tot, dar să nu-şi piardă credinţa“

fragmentele de text sunt preluate din interviul luat parintelui Mihai Damian, paroh şi protopop al Protopopiatului Ceahlău, de catre Otilia Balinisteanu pentru Ziarul Lumina .

biserica_ceahlau-5

Citește în continuare Biserica de lemn din Ceahlău – 1730 – Neamţ

Share

Biserica de lemn din Grințieș -1793- Neamt

biserica_grinties-1

.       Biserica din Grintiesu Mare a fost construită în 1793 și are hramul Duminica Tuturor Sfinților.

.       ” Acesta a fost cel mai important loc de închinăciune din comunitatea noastră pînă la ridicarea bisericii din satul Poiana, la 1864. Biserica datează din anii 1792 – 1793. Despre vechimea bisericii, pe care cu vrednicie si smerenie încerc s-o slujesc, ne vorbeste pomelnicul ctitoricesc păstrat si astăzi în altar, ca obiect de mare valoare documentară, scris cu litere chirilice de către pictorul bisericii Teodosie Zugravul. Pomelnicul este datat 1794, la finalizarea lucrărilor de constructie, apare sub forma unui triptic scris si pictat pe lemn de paltin si enumeră pe toti cei care au contribuit la ridicarea acestei biserici. Citirea lui ne prezintă faptul că satul Grintiesu Mare si această biserică s-au ridicat de către românii ardeleni, numiti îndeobste „ungureni“, ce au fugit din calea opresiunii, a catolicizării si deznationalizării initiate de împărăteasa Maria Tereza. Conform înscrisului, primul preot al bisericii a fost Grigorie, sosit împreună cu 17 familii din Ardeal si care la început a sustinut serviciul religios într-una dintre case. Despre preotul Grigorie se consemnează în acelasi pomelnic că pentru ridicarea bisericii sfintia-sa «au dat osteneală mai multă decît toti». Deci, asa cum spuneam, dacă la sosirea pe aceste meleaguri refugiatilor ungureni li se oficiau slujbele religioase într-o casă de crestin, mai apoi, cînd comunitatea a crescut si obstea s-a mărit, ortodocsii au purces la ridicarea unui lăcas de cult, imigrantii ardeleni alăturîndu-se autohtonilor în această necesară înfăptuire. Revenind la pomelnicul ctitoricesc, mai doresc să adaug că se mai află un nume, acela al preotului Iacov, despre care credem că or va fi fost împreunăslujitor cu preotul Grigorie, or o fi fost păstor de suflete în altă parte si s-a alăturat în refugiu oamenilor ce au ajuns pe valea Grintiesului“, ne-a povestit părintele Pintilie” (interviu luat integral din articolul ingrijit de Ion Asavei si  Daniel Dieaconu pentru ziarul Monitorul de Neamt )

biserica_grinties-3

Citește în continuare Biserica de lemn din Grințieș -1793- Neamt

Share

Biserica de lemn din Soloneț -1764 , Suceava

biserica Solonet - Blogprinvizor
Biserica de lemn din Soloneț

.     Satul Soloneț isi trage numele de la paraul ce-l strabatea in vechime .Vatra satului din secolul XIV era pe partea dreapta a Solonetului , apoi a fost stramutata pe malul paraului Casvana.

.      La  intrarea  în biserică se află o pisanie cu caractere slavone cu următorul text: „Să să știe de când le-au zidit biserica aceasta pre nume(le) sfântului ierarho N(i)colae din poro(n)ca Prea sfinți(ei( sale părintelui Dositei, episcop de Rădăuți, în anul 1781, noiembrie 7”.Conform Cronicii parohiei și a lucrării „Monografia comunei Soloneț” (București, 1937) a lui Constantin Milici, actuala biserică de lemn din Soloneț ar fi fost construită de familia  Diamand și Ecaterina Grebencea, ajutați și de locuitorii satului. ( anul 1781 apare si pe site-ul Cimec )

.      Desi datarea bisericii pare precisa , sunt izvoare istorice care mentioneaza ca biserica ar fi mai veche . Un hrisov mentioneaza ca in 1776 , cand boierul Matei Bantos avea satul in stapinire ,  exista in Solonet o biserica cu hramul Sfantului Nicolae , veche de 13 ani.

.      Despre vechimea si antedatarea  bisericii atestă și o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776: „Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un Catavasier cu tri grecesc, rusesc, românește cumpărate de satul Solonețu, împreună cu satul Todirești, la biserica din Soloneț, unde se prăznuiește hramul Sf. Nicolae …”.

Citește în continuare Biserica de lemn din Soloneț -1764 , Suceava

Share

Biserica din Comăneşti – 1772 – Suceava

biserica_comanest-1

.    În 1774, satul Comăneşti avea 31 de familii, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Vicovelor, avea 2 mazili, 3 popi şi 37 familii de ţărani, numărul gospodăriilor ajungând, în 1784, la 66.În 12 decembrie 1792, Simion Tăutul lasă, prin testament, jumătate din sat şi din moşia Comăneştilor feciorilor săi, Ion şi Costache Tăutul.În 10 ianuarie 1829, feciorii lui Ion Tăutul, Mihalachi şi Vasile, vând partea lor de sat şi de moşie lui Gheorghe Flondor, pentru 400 ducaţi împărăteşti.

.   În 1843, biserica Arătarea Maicii Domnului din Comăneşti, înălţată, în 1772, de mazilul Simion Teutul, cu filială în Liudi Homora, unde exista biserica Sfântul Mihail, adusă din Stulpinani, în 1833 şi reînzestrată, în 1893, cu iconografie adusă de la Pârteştii de Jos, îl avea patron pe George de Flondor, preotul administrator Ambrosie Comoroşan ocupându-se de 1.332 enoriaşi, numărul acestora ajungând, în 1876, sub privegherea aceluiaşi paroh, la 1.846 suflete

Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava: http://www.monitorulsv.ro/Povestea-asezarilor-bucovinene/2011-05-05/COMANESTI#ixzz2xTbOFSlv

Citește în continuare Biserica din Comăneşti – 1772 – Suceava

Share

Biserica de lemn din Bistricioara – Neamt

biserica_bistricioara

.       Istoricul acestei biserici este strans legat de drama romanilor transilvaneni inceputa prin uniatism la 1700  si  continuata  in 1714 prin daramarea din temelii a catedralei si a resedintei mitropolitane ortodoxe din din Alba Iulia (Balgrad) care a fost ctitorita de catre Domnitorul Mihai Viteazul. Sute de familii romanesti si-au parasit casele si pamanturile , de frica uniatiei ,si s-au asezat in Moldova , cele mai multe in zona Neamtului si in sudul Sucevei.

.       In  Bistricioara s-au asezat 15 familii ardelenesti pe malul drept al raului Bistricioara , intre anii 1700-1710. Membrii acestor familii si urmasii lor sunt considerati ctitorii acestei biserici cu hramul Sfintilor Voievozi , ridicata dupa cum spune traditia in anul 1775.

pictura_bistricioara_04

.      Ceea ce  particularizează în mod cu totul deosebit aceasta biserica , este pictura de pe peretele nordic,care s a pastrat miraculos in varianta originala fara interventii de restaurare  , executată într-un stil popular plin de naivitate dar şi de o fecundă imaginaţie. Un zugrav local, care nu se familiarizase decât într-o foarte mică măsură cu formele canonice ale iconografiei ortodoxe, a realizat într-o viziune profană, o sugestivă şi interesantă descriere plastică a celor trei „sectoare” biblice care alcătuiesc Lumea de Apoi: Sânul lui Avraam, Raiul şi Iadul.

Citește în continuare Biserica de lemn din Bistricioara – Neamt

Share