. Biserica de lemn din satul Ceahlău poartă hramul „Zămislirea Sfintei Ana“ (9 decembrie), si mai este cunoscută în zonă sub denumirea de Biserica „Sf. Ana“ – Schit. Denumirea de Schit vine, probabil, de la pârâul Schit, pe malul căruia s-a înfiripat aşezarea. Iniţial şi satul a purtat numele de Schit, abia mai târziu căpătând denumirea de Ceahlău. Lăcaşul este înscris pe lista monumentelor istorice de categoria A din judeţul Neamţ, fiind datat la 1730.
. Era pe la 1710. Vreo 15 familii de gospodari ardeleni au trecut munţii spre Moldova, de frica prigoanei de după Uniaţie, şi s-au stabilit la Ceahlău, între doi versanţi ce-i fereau de restul lumii. Acolo şi-au durat case şi-au început a lucra pământul. Şi pentru că nu s-ar fi pomenit creştin fără loc de rugăciune, ardelenii au ridicat şi un lăcaş de lemn în care să-i aducă slavă lui Dumnezeu pentru ajutorul de a-i fi ferit din calea celor ce doreau să le zdruncine credinţa în care s-au născut. „Au preferat să vândă tot acolo de unde au venit, să renunţe la tot, dar să nu-şi piardă credinţa“
fragmentele de text sunt preluate din interviul luat parintelui Mihai Damian, paroh şi protopop al Protopopiatului Ceahlău, de catre Otilia Balinisteanu pentru Ziarul Lumina .
. Constructia este realizată din bârne care se îmbină „în coadă de rândunică”, exceptând absida altarului unde îmbinarea se face prin suprapunere, după o prealabilă „tăiere la jumătate” a grinzilor. Planul este cruciform, cu un pridvor cu perete drept adăugat la vest şi cu intrarea pe latura de nord (şi nu la sud cum se procedează de regulă). Acoperişul de şiţă prezintă o frântură perimetrală de pantă pentru a asigura scurgerea rapidă a apei, iar clopotniţa de zid este separată, străjuind intrarea în incintă.
. În mod cu totul neobişnuit, şi cazul pare unic în această parte a Moldovei, naosul cu absidele laterale dreptunghiulare prezintă un dublu decros, iar absida altarului este rotunjită, având formă semicirculară.Pridvorul închis, cu tavan drept, căptuşit cu scânduri, comunică printr-o uşă cu pronaosul, acesta fiind şi el separat de naos printr-un perete cu o largă deschidere în arcadă.nteresant este şi sistemul de boltire al acestei biserici. Pronaosul este acoperit cu o boltă în plan octogonal, trecerea de la planul dreptunghiular la cel pătrat realizându-se prin bârne suprapuse pe laturile de nord şi sud, iar trecerea de la planul pătrat la cel octogonal fiind asigurată prin trompe de colţ. Naosul prezintă o boltă din fâşii curbe pe plan dreptunghiular, supraînălţată cu o boltă din fâşii curbe, racordarea între cele două sisteme de boltire făcându-se tot prin intermediul unor trompe de colţ. În sfârşit, altarul are o boltă din fâşii curbe pe plan hexagonal.
un scurt istoric al situatiei ortodocsilor romani din Transilvania i :
. Transilvania, ocupată de austrieci la 1687, a fost definitiv încorporată în Imperiul habsburgo- austriac prin pacea încheiată la 26 ianuarie 1699 la Karlovitz, intre austrieci şi turci.
. La 4 decembrie 1691, imparatul Leopold I a dat o Diploma – leopoldina – care a fost o adevarata Constitutie pentru Transilvania, mai bine de un veac si jumatate. Printre altele se confirmau privilegiile celor trei natiuni politice – unguri, sasi si secui – precum si drepturile celor patru “religii recepte”: catolica, luterana, calvinista si unitariana. In functii publice urmau sa fie numiti numai “indigeni”: unguri, sasi si secui.Precum ţăranii şi preoţii români erau consideraţi şi trataţi ca iobagi şi toleraţi, nu ca o naţiune recunoscută asemenea celor “trei naţiuni” (unguri, secui, saşi), aşa credinţa lor ortodoxă era considerată şi ea ca tolerată, nefiind socotită ca cele patru religii recepte.
. Supus unor crunte şi prelungite presiuni pentru a adera la catolicism, o parte din poporul român din Transilvania a acceptat o dependenţă administrativă de Roma papală, dar şi-a păstrat în realitate tot conţinutul credinţei şi cultul său ortodox. ( Pr. Dumitru Staniloae)
Cei mai statornici aparatori ai Ortodoxiei s-au aratat credinciosii din Scheii Brasovului. in 1701, ei au refuzat sa recunoasca autoritatea lui Atanasie Anghel, devenit episcop unit, caruia insa i-au platit pe viitor dajdiile vladicesti, pentru ca sa nu le poata face necazuri.
Marile framantari si lupte pentru apararea Ortodoxiei au inceput abia in 1744, cand a aparut calugarul Visarion Sarai, roman din Bosnia, din familia Ciurcea.Prin 1756, in fruntea actiunii de aparare a Ortodoxiei in Transilvania se afla preotul Ioanes Virvorea din Gales. A fost arestat imediat si pus in lanturi.
. Numeroasele nemultumiri si agitatii din Transilvania au determinat pe Maria Tereza sa dea un decret la 13 iulie 1759, prin care acorda toleranta religioasa credinciosilor ortodocsi, iar episcopului unit i se interzicea persecutarea lor. Nu se permitea insa revenirea la Ortodoxie nici reocuparea bisericlor confiscate abuziv, iar protestele impotriva uniatiei trebuiau sa inceteze. Si acest decret ca si celelalte a agitat si mai tare spiritele in loc sa le potoleasca. Preotul Stan din Glamboaca (Sibiu) a preluat initiativa si a intocmit liste cu ortodocsi organizand alegeri de protopopi. Preotii uniti au fost alungati, iar bisericile reocupate. Aceeasi situatie se intalnea si in Rapolt (Hunedoara), Orastie, Saliste si Ludus.
. Rascoala lui Sofronie de la Cioara a fost pornita in 10 august 1760 la Zlatna, unde un “sinod” de preoti si credinciosi si-au dat iscaliturile pe noi memorii. Revolta s-a extins rapid in toata Transilvania, pana la Satmar si Maramures. Imparteasa Maria Tereza a trebuit sa bata in retragere promitand ca va dispune infiintarea unei comisii care sa cerceteze uniatia. Acest lucru a dat un elan si mai mare lui Sofronie care a continuat convocarea de “sinoade” incercand chiar sa reorganizeze Biserica Ortodoxa din Transilvania. Punctul culminant al rascoalei l-a constituit Sinodul din Alba Iulia, in urma caruia zeci de sate au parasit uniatia. In aceste imprejurari, imparateasa Maria Tereza a trimis in Transilvania pe generalul Nicolae Adolf Bucow, care ajutat de noi unitati de cavalerie si infanterie a distrus zeci de manastiri din toata Transilvania. Aceasta actiune a inceput in 1761 si a continuat in anii urmatori. Prin aceasta, viata ortodoxa era pusa la pamant.
[cetsEmbedGmap src=https://maps.google.ro/maps?q=Ceahlau,+Comuna+Ceahl%C4%83u,+Neam%C8%9B&hl=ro&ie=UTF8&ll=47.044861,25.962753&spn=0.473043,1.056747&sll=46.983333,25.933333&sspn=0.029599,0.066047&oq=ceahlau+neamt&hnear=Ceahl%C4%83u,+Comuna+Ceahl%C4%83u,+Jude%C8%9Bul+Neam%C8%9B&t=m&z=11 width=350 height=425 marginwidth=0 marginheight=0 frameborder=0 scrolling=no]
referinte pentru text :
http://www.neamt.ro/Info_utile/Obiective/Bis_Ceahlau.htm
– Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, ed. IBMBOR, Bucuresti 1992, Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu,
– Pr.Dumitru Staniloae – Uniatismul din Transilvania